Analogie crestinoida

O romanca si-a abandonat copilul intr-o biserica din Germania. Prilej de reflexii profunde pentru preotul bisericii respective si ocazie de a-si descreti fruntile cei care mai au neuroni functionali. Mecanismele evolutive ne-au dotat cu capacitatea de a recunoaste tipare astfel incat sa intelegem ce se intampla in jurul nostru. Uneori insa acest mecanism nu functioneaza corect si ajungem sa vedem iepuri si caini din nori, caprioare pe fundul cestii de cafea si fete de personajele mitologice pe scoarta de copac. Din dorinta de a intelege mecanismele naturii inconjuratoare rationalizam aceste coincidente. Uneori facem analogii. Iar cand renuntam complet la logica facem analogii gresite, uneori de-a dreptul idioate. Asa cum a facut si preotul respectiv.

Preotul respectiv a vazut un copil intr-o iesle si cum singurul copil in iesle pe care-l stia era Isus a recunoscut tiparul. Pina la analogie n-a mai fost mult mai ales ca, in mintea unui crestin, gandirea magica e la ea acasa iar logica inchisa in WC-ul de serviciu:

„Un copil intr-o iesle, fara o locuinta, exact cum era pruncul Iisus – o versiune moderna a povestii Fecioarei Maria si a lui Iosif, cautandu-si in Bethleem un adapost, a spus preotul bisericii.”

Exact cum era pruncul Iisus! Nu conteaza ca nici o stea nu a anuntat venirea pruncului, nu conteaza ca nu venisera cu daruri David Coperfield, Criss Angel si Urania, nu conteaza ca tatal nu era acolo, nu conteaza ca Dumnezeu nu a dus-o pe femeie la iesle pentru protectie. Conteaza doar faptul ca era un copil intr-o iesle pentru ca analogia sa fie „exacta„.

Circula un banc in comunism cu Ivan Ivanovici care este intrebat de radio Erevan:

– Este adevarat ca Partidul v-a dat o masina Volga?
– Da, este adevarat. Doar ca nu e vorba de o masina ci de o bicicleta. Si nu mi s-a dat ci mi s-a luat.

Tot atit de exacta este si analogia crestinoida. Si e nevoie de religie pentru a emite o asemenea ineptie. Orice om neindoctrinat ar fi vazut copilul drept ceea ce este: un copil in iesle. Sper insa ca la auzul stirii macar cativa crestini sa se cutremure la gandul ca astfel de ineptii sunt emise de oameni ce pretind ca il au pe Dumnezeu pe speed-dial si sa inceapa o analiza a bazelor propriilor credinte. Poate asa o sa iasa ceva bun din povestea copilului abandonat.