Accident cu un crestin

Zilele trecute am avut o tamponare usoara cu un sofer crestin. Eu ieseam cu spatele dintr-o parcare pe o strada cu sens unic si m-am asigurat doar din partea din care asteptam sa vina masini, iar el era venea din directia opusa. La momentul accidentului nu stiam ca strada este cu sens unic asa ca am decis sa mergem la asigurare si sa ma declar vinovat.

Dupa ce pierdem cateva ore la asigurare aflam ca crestinul nu are toate actele necesare pentru ca-si cumparase masina recent si inca nu era proprietar in acte. Ramane sa ne intalnim a doua zi dupa ce el va fi rezolvat problema actelor. La cateva ore dupa primesc un telefon de la crestin in care ma informa ca a fost la un service si ca 250 RON din partea mea ar rezolva problema. Cum platesc sume importante pe asigurarile masinii nu mi s-a parut normal ca atunci cand am nevoie de asigurare sa scot bani din buzunar asa ca am refuzat.

Ce a urmat? O ploaie de injuraturi… „Baga-mi-as pula in asigurarea ta”… si, evident, blesteme… „O sa-mi fac masina pe banii mei si-o sa aprind lumanari la biserica pentru tine”. Am inchis telefonul. A revenit dupa 2 minute cu aceeasi atitudine si aceleasi texte. Am inchis din nou. Ne-am vazut a doua zi dimineata si am rezolvat aproape (de fapt nu chiar aproape avand in vedere episodul din ziua anterioara) civilizat problema.

Ca sceptic ce (cred ca) sunt am intrebari legate de modul in care functiona mintea individului atunci:

  1. Cum ramane cu planul lui Yehova? Daca a fost in planul lui sa ne tamponam? Daca crestinul nostru a picat testul stapanirii de sine?
  2. Cum functioneaza treaba cu aprinsul lumanarilor? Am fost crestin si stiu ca exista 2 zone: una pentru morti si una pentru vii. Iar la vii pui lumanari ca sa le fie bine. Cum e sa te duci intr-un templu al „religiei iubirii” si sa aprinzi o lumanare gandind doar „urari de rau”?
  3. Cum se simte Yehova cand primeste ordine la astfel de puleti? Imagineaza-ti cum e sa fii Creatorul Universului cu miliarde de galaxii si dupa vreo 14 miliarde de ani o putza de maimutza sa te bata pe umar si sa spuna „Sefu, auzi, poti sa dai si matale un bobarnac puternic unei alte putze de maimutza”?

Intrebare bonus pentru fanii „The Secret”: Cine si-a dorit accidentul? Eu, crestinul, un manager de la firma de asigurari, un politist care se plictisea si voia sa aibe de lucru, un trecator care dorea sa vada ceva palpitant? Sau insusi Universul?

4 comentarii la „Accident cu un crestin”

  1. Da, de fapt grupul Bilderberg m-a pus sa stau acolo, sa-l astept si sa-i stric sarbatorile. Cred ca saracu’ tinea post si l-am facut sa injure tocmai inainte de spovedanie.

  2. Draga Logosfera, ai fost comic, pre legea mea! Mi-ai placut! N-am sa fiu lunga ca o sa-ti fie sila sa citesti, insa te asigur ca tipu’ cu pricina nu era crestin! ‘crstin’ inseamna ‘urmas al Lui Hristos’. Exista multi d-astia care se declara crestini dar nu stiu nici ce-i mantuieste. Dumnezeu nici nu-i cunoaste. E ca si cum ai spune ca participantii la cruciade erau crestini in conditiile in care Dumnezeu porunceste sa ne iubim si oamenii se castiga cu dragoste si bunatate, nu cu argumente teologice sau cu sabia.
    Multumesc pentru timp si intelegere!

  3. @Andra
    Am auzit si eu povesti de genul „A fost un singur crestin si ala a murit pe cruce” sau „Ala nu e crestin adevarat”. Din pacate Isus a blestemat un smochin care nu facea rod in anotimpul in care NU trebuia sa faca rod. Asa ca, din punctul asta de vedere, crestinul respectiv este un demn urmas al lui Hristos. Iar asta e infricosator.

Dă-i un răspuns lui godless1859 Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *