Banda Scepticism Ateism

Robert Ştefan Vasilescu, maica-ta-i proasta!

Dupa ce PSD-ista Daciana Sarbu a afirmat (indirect) ca mamele din Romania sunt proaste, si deci ca si Olguta Vasilescu, membra PSD care este mama, este si ea proasta, iata ca avem si dovada: Olguta Vasilescu spune ca Internetul trebuie cenzurat. Intr-o vreme in care toate televizoarele au “parental control” iar Google iti ofera 1.500.000 de rezultate la o cautare dupa “internet parental control software”, doamna Olguta Vasilescu nu are scuza ignorantei. Concluzia este clara.

Celebrele mamici PSDiste au o parere proasta despre mamele din Romania pe care le vad drept niste organisme uni-celulare incapabile sa-si protejeze odraslele de amenintarea numita internet. Pentru consistenta insa astept ca cele 2 mamici PSDiste sa vina si cu propunerea ca mamelor din Romania sa le fie interzis dreptul de vot, pentru ca daca o femeie e prea proasta ca sa stie ce e bine pentru copilul ei, cu siguranta este prea proasta ca sa voteze. Si mai mult, e prea proasta sa fie parlamentara.

Faptul in sine nu ma mira caci intreaga gandire de stanga porneste de la premisa ca oamenii sunt prosti propunerile oamenilor de stanga din Romania fiind elocvente:

Desigur, toti acesti oameni prosti vor deveni brusc destepti in momentul in care devin birocrati. Acelasi om care, in principiu, e prost odata ajuns prim-ministru va fi suficient de destept sa stie de ce cornul e mai bun decat batonul si laptele mai bun decat iaurtul. Acelasi om care, in principiu, e prost odata ajuns ministru de finante va sti ca oameni au nevoie de o casa si de o masina. Acelasi om care, in pricipiu, e prost odata ajuns ministru al muncii va sti ca oamenii trebuie sa economiseasca bani pentru batranete.

Cel putin asa cred socialistii. Unii dintre ei. Altii, sunt constienti ca intr-o democratie liberala ar trebui sa munceasca cu adevarat pentru a supravietui si nu ar putea sa stea angajati la stat si sa spuna oamenilor cat de prosti sunt si cata nevoie au ei de un stat care, la 20 de la falimentul politic, ne indreapta cu pasi repezi spre falimentul economic.

De ce sa nu cerem bonul fiscal de la comercianti

Radu Zilisteanu, unul din blogurile economice la care sunt abonat, scrie despre o noua (propunere de) masura a guvernului Basescu de combatere a evaziunii fiscale: pastrarea bonurilor fiscale, in vederea deducerii acestora.

Nu sunt de acord cu masura si am sa demonstrez ca este, ca aproape orice masura a guvernului, gresita din mai multe puncte de vedere.

In primul rand, Guvernul promite ca bonurile fiscale vor deductibile intr-o anumita masura. Deja faptul ca Guvernul promite ar trebui sa ne puna semne de intrebare. Probabil Boc spera ca romanii se vor imbulzi sa ceara bonurile inainte sa se aplice masura, astfel incat bugetul de stat sa se “bucure” de fonduri suplimentare. De ce nu e Guvernul in stare sa gandeasca o solutie si s-o implementeze fara sa faca atat PR pe tema unei masuri banale, nu inteleg. Chiar nu are Boc alta treaba decat sa anunte masuri care se vor lua incepand cu… momentul in care se va decide masura? Atentie, nu e vorba de o masura care se va implementa cu siguranta la o anumita data ci o “masura pe care o au in vedere”. Adica… nimic concret… doar fum si oglinzi ca sa mai scrie blogurile si ziarele despre ceva ce nu exista.

In al doilea rand, Guvernul mizeaza pe mentalitatea “sa moara si capra vecinului” si spera ca romanii impovarati de taxe, impozite si inflatie isi vor consuma resursele pentru ca si altii sa fie impovarati de taxe si impozite. Eu unul nu gandesc asa. Apoi, cine nu a tinut contabilitatea unei firme sau macar un PFA nu stie cat de dificil este sa aduni bonurile, sa le clasifici, sa le indosariezi. Apoi, pentru a beneficia de deducerile “promise” de Guvern trebuie sa faci copii dupa acele bonuri pe care sa le atasezi fisei fiscale. Trebuie sa fii apoi dispus sa accepti un control de la un functionar al statului care sa vina si sa te intrebe ce cauta cutare produs pe cutare bon.

In al treilea rand, prin viitoarea masura, Guvernul ne ia de prosti (pentru a cata oara?). Marea majoritate a impozitelor platite de oameni nu sunt constituite din impozitul pe salariu care reprezinta 16% din salariu dupa ce s-au scazut celelalte taxe: asigurari sociale, asigurari de sanatate, somaj. Acestea reprezinta mai mult decat dublul impozitului pe salariu (da, taxele pe care le plateste angajatorul sunt tot taxe aferente salariului). La un salariu brut de 1836RON (media nationala) se platesc taxe in valoare totala de 1052RON, din care doar 221RON reprezinta impozit pe salariu. Un angajator plateste 2364RON ca Guvernulo sa colecteze 221 sub forma de impozit pe salariu (aproape 10%). Economia subterana reprezinta intre 25 si 40% din PIB. Presupunem ca, in cel mai bun caz economia subterana reprezinta 40%, si ca toata ar putea fi scoasa la suprafata daca lumea ar cere bon fiscal. Presupunem ca toata lumea va aduna bonurile si nu vom mai plati impozit pe salariu. In cel mai bun caz, statul va strange la buget, pentru a-si hrani armata de functionari care sa ne bonurile la puricat, 40% in plus, platind in schimb doar 10%. Numai prostii isi doresc ca statul condus de alde Basescu, Udrea, Videanu si compania sa aibe un buget mai gras din care sa se infrupte. In timp ce noi, poporul facem treaba pe care statul s-a angajat s-o faca (d’aia platim impozite, nu? ca statul sa faca treaba… sa si le colecteze… etc)

In al patrulea rand, Guvernul va stabili in mod discretionar care sunt domeniile deductibile si care nu. Evident, ca anumite domenii sunt mai restrictionate, iar altele nu. Asa ca, pe baze matematice, Guvernul va decide ca domeniile cu grad mare de evaziune vor fi cele la care se vor oferi deduceri. Probabil vom deduce bonurile de la restaurant (pentru ca sunt multe care nu emit factura), dar nu si bonurile de materiale de constructii pentru repararea locuintei (pentru ca acolo exista magazine gen Bricostore unde se emite obligatoriu factura). Alt motiv ca statul sa intre cu picioarele in economie. Multumesc, dar nu… multumesc.

In al cincilea rand, sa nu uitam despre ce vorbim aici. Vorbim despre stat. Chiar daca am fi convinsi ca masura va fi pusa in aplicare, ca e bine sa moara capra vecinului evazionist, ca vom avea un beneficiu semnificativ in urma eforturilor, ca matematica e in favoarea masurii a strange bonurile si ca ne place cand statul e bagat pana in gat in economie, ca sa incep sa adun bonuri de nebun ar trebui sa cred ca statul stie sa cheltuiasca mai bine banii decat comerciantul evazionist. Ar trebui sa cred ca evazionistul care va cumpara produse de pe piata e mai prost decat Boc (cine crede asta sa-si dea o palma). Ar trebui sa cred ca evazionistul va cheltui banii mai ineficient decat guvernul (aratati-mi un particular care a cheltuit 3 miliarde de lei ca sa-si renoveze baia).

Timp de 20 de ani Guvernul si-a dovedit incompetenta… cu varf si indesat. Timp de 20 de ani, firmele private s-au zbatut sa supravietuiasca intr-un mediu economic aflat la discretia Guvernului, intr-un mediu legislativ (cel putin) dificil. Daca m-as bucura la cateva sute de mii pe care le-as castiga pentru ca statul ma mituieste sa-l “dau in gat” pe comerciantul care-mi ofera un serviciu real, ce ar spune asta despre mine? Cu ce as fi eu mai bun decat un taran care voteaza cu cel care i-a dat un kilogram de ulei? Deloc suprinzator, guvernul ne trateaza pe toti ca pe niste tarani ignoranti care pot fi cumparati usor. Suprinzator, insa, e faptul ca putini sunt cei care vad dincolo de perdeaua de fum ridicata de guvern.

Timp de 20 de ani Guvernul a tot cerut de la populatie bani, solidaritate sociala, intelegere. Cand Guvernul va incepe sa ofere ceva fara sa ceara NIMIC in schimb (in cazul de fata cere mai mult decat ofera), cand va incepe sa-si plateasca din datorii mai vorbim de o posibila colaborare “cetatean-guvern”. Pana atunci, suntem “noi” contra “ei”. E intr-adevar atat de simplu.

Proiect de lege pentru stimularea evaziunii fiscale

Din ciclul “Cine face si desface toata ziua are ce face” acelasi Guvern care a instituit impozitul forfetar si a scos impozitul pe venitul micro-intreprinderilor pentru a curatii mediul economic de firmele cu eficienta economica mult prea mica in raport cu pretentiile sale propune o lege care stimuleaza crearea de firme cu eficienta economica mica. De ce? Pentru ca este stimulata crearea firmelor care, in absenta acestei facilitati, n-ar putea exista.

Legea se adreseaza tinerilor pana in 35 de ani care n-au mai avut afaceri. Adica cei care nici in perioada de crestere a economiei, cand aveau 30-33 de ani, n-au avut curajul sau ideea necesare pentru deschiderea unei afaceri. Guvernul crede ca aceste persoane, in conditiile haosului economic si legislativ, vor avea idei geniale sau atacuri de anti-panica si vor vrea sa-si deschida firme. Si pentru ca orice facilitate fiscala trebuie puricata la sange o armata de functionari va verifica daca noile firme indeplinesc conditiile necesare. Astfel o parte din armata de birocrati a carei concediere si-ar fi putut gasi justificare in lipsa “obiectului muncii” vor fi scapate de la somaj.

Mai mult noua lege va stimula evaziunea fiscala prin utilizarea tinerilor drept paravan pentru adevaratii proprietari. Pentru oricare din “baietii destepti” care conduc economia aceasta lege este o oportunitate extraordinara sa-si reduca costurile. Adica de ce sa nu-si faca baiatul lui Videanu o firma noua prin care sa desfasoare toate activitatile de comert cu marmura? Tac-su ii vinde marmura la un pret echivalent cu costul de “productie” ramanand cu profit zero, iar el, va deveni la fel de bogat ca taica-su folosind aceleasi “parghii economice”: facilitati economice de la stat pentru cei ce-l conduc. Asta este evaziunea fiscala, nu? Atunci cand proprietarul de drept al profitului se eschiveaza de la plata taxelor si impozitelor aferente profitului respectiv.

Pentru ca poate

Nicolas Cage a jucat in filmul “8mm” rolul unui detectiv pus de vaduva unui milionar sa ancheteze originea unei misterioase casete “snuff” prezenta in seiful bogatanului. Detectivul descopera ca milionarul, prin intermediul avocatului, platise pentru realizarea filmului cu uciderea unei tinere fete. In final detectivul il intreaba pe avocat de ce milionarul a facut aceasta fapta odioasa. Raspunsul a fost sec: “Pentru a putut!”.

Acesta este raspunsul si atunci cand ne intrebam de ce Statul ofera avantaje unora din membri societatii in timp ce-i pune pe altii sa plateasca factura. Pentru ca poate. Puterea corupe, iar cea mai puternica entitate din societate este… Statul. Pentru ca viata bate filmul, atunci cand Statul da rateuri sau face o boacana milioane de oameni au de suferit, nu doar cativa cum se intampla atunci cand unul din noi calca stramb.

Ce s-ar fi intamplat daca Statul nu ar fi avut posibilitatea sa opreasca din salariu contributia la fondul de pensii? Deloc surprinzator, astazi n-ar fi putut reduce pensiile. Ce s-ar fi intamplat daca Statul n-ar fi avut posibilitatea sa angajeze o armata de 1.400.000 de functionari pentru a-si desfasura activitatea? Deloc surprinzator, astazi n-ar fi putut reduce salariile a 1.400.000 de oameni si nici sa dea afara 450.000 de oameni. Dar Statul face asta pentru ca poate.

Argumentul etatistilor si socialistilor, mai mult sau mai putin bine intentionati, este ca omul, daca n-ar fi constrans sa economiseasca din timp pentru pensie, n-ar face-o si, aproape toti pensionarii, ar ajunge boschetari. Las la o parte faptul ca omenirea a supravietuit mult si bine si fara un sistem de pensii. Bunicii mei au murit cu pensii aproape inexistente fiind ingrijiti de copii si nepoti in ultimii ani ai vietii cand si-au pierdut capacitatea de a munci. Paradoxal este ca desi taranii sunt principala categorie de mila carora plang socialistii si etatistii (pensionarii de la orase avand de obicei posibilitatea sa-si vanda proprietatea si sa se mute in localitati mai ieftine) tocmai acestia sunt cei care raman activi pana la varste foarte inaintate si sunt cei care supravietuiesc prin propriile eforturi. Adica sistemul esueaza tocmai pentru cei care nevoie mai mare de el.

Teoria jocurilor este un alt contra-argument pentru demagogia etatistilor si socialistilor. Echilibrul Nash, arata ca, atat timp cat regulile jocului economic/social sunt cunoscute sau predictibile, economia/societatea va atinge echilibrul. Atat timp cat indivizii stiu ca ii asteapta o lunga perioada fara venituri, vor economisi. Nu toti, e adevarat, insa suficienti de multi astfel incat cei care ajung la varsta de 65 de ani sa nu se transforme in saraci infometati organizati in bande care sa-i atace pe cei care au inca salarii. Chiar si daca asta ar fi intentia unora, ceilalti, constienti de noua regula a jocului ar contra-ataca prin organizarea de firme de protectie. Asta daca statul nu ar fi in stare sa faca singurul lucru care-i justifica existenta: protejarea dreptului de proprietate.

Nu exista alta justificare rationala pentru drepturi in afara proprietatii. Proprietatea este singura confera drepturi, iar fiecare teorie economica incearca sa defineasca intr-un fel sau altul ce inseamna proprietatea. Dreptul la educatie gratuita vine din ideea (mai degraba iluzia) ca sistemul de invatamant este in proprietatea poporului. Dreptul la asistenta medicala gratuita porneste de la aceeasi iluzie. Realitatea e ca aceste “drepturi” reprezinta doar reformularea abila si demagogica a unui contract la care nu putem renunta. Contractul stipuleaza pe langa dreptul cetateanului de a avea acces la anumite facilitati si obligatia de a plati pentru ele. Este cu totul altceva decat, spre exemplu, dreptul meu la propria viata (eu pot oricand decide daca mai vreau sa ma bucur de viata, sa am sau nu grija de sanatate) care nu are nici un fel de obligatii atasate.

Statul a distrus sistemul de invatamant pentru ca poate. Pentru ca noi i-am conferit aceasta posibilitate cand am vrut invatamant gratuit. Iar profesorii au dat posibilitatea Statului sa-i batjocoreasca cu salarii de mizerie atunci cand au cerut locuri de munca sigure. La fel s-a intamplat cu sistemul medical si cu sistemul de pensii. La fel si cu economia in general. Statul a distrus-o pentru ca poate.

“Democrația nu e folositoare decât în măsura în care îi face pe lideri nefolositori” - Karl Popper

Aici ar fi putut fi mai putini hoti

Aici ar fi putut fi mai putini hoti

Ati vazut afisele cu mesajul “Aici ar fi putut fi o autostrada daca s-ar fi colectat 1 miliard de euro din contrabanda cu tigari”? Am inteles ca sunt si reclame TV cu acelasi mesaj.

Nu e ironic ca din banii nostri se platesc reclame prin care se promoveaza ideea ca impozitele mari sunt bune? Cred ca pur si simplu a devenit amuzat pentru guvernantii nostri sa vada cat putem suporta sau cat de ignoranti suntem din punct de vedere politic si economic. Nu-mi e greu sa-mi imaginez ca ministrul sau functionarul care a aprobat sau solicitat aceasta reclama i-a spus unui foarte apropiat coleg din aparatul birocratic:

Ha,ha… crezi c-o sa se prinda prostii ca facem misto de ei?

Aici ar fi putut fi o tara cu mai putini hoti… daca oamenii nu le-ar da dreptul guvernantilor sa fure de la toti, prin impozite, si sa dea la unii firimituri (ajutoare sociale) si altora fripturi grase (contracte cu statul).

Nu vom scapa de un stat corupt atat timp cat noi, cetatenii, cerem asistenta statului. Orice contract are o sectiune numita “obligatiile partilor”. Atat timp cat vom cere statului “ajutoare” va trebui sa platim pentru ele. Cum nu exista nici un criteriu de stabilire a eficientei economice a activitatii statului (raportul impozite/ajutoare) in mod inerent vor apare tot felul de capuse care sa-si alimenteze conturile din oceanul de fonduri numit “Buget”. Singura modalitate de a limita ingrasarea conturilor capuselor nu este o justitie mai puternica, nici legi mai bune ci diminuarea considerabila a Bugetului. Pentru unii pare contra-intutiv faptul ca cea mai eficienta protectie sociala este tocmai… lipsa protectiei sociale. E foarte simplu insa; cea mai buna protectie sociala este cea care ne-o pregatim singuri. Avem 40 de ani de comunism si 20 de ani de fals capitalism care sa demonstreze asta.

Cate generatii vor trebui sa-si petreaca batranetea ingrijorandu-se ca statul va jongla cu punctul lor de pensie pana sa intelegem ca e responsabilitatea noastra sa avem grija de ceea se intampla cu noi dupa ce vom ajunge la 60 de ani? Cate generatii vor trebui sa vada zeci de limuzine pe strazi in timp ce Presedintele/Premierul anunta reducerea pensiilor ca sa intelegem ca statul reduce pensiile PENTRU CA POATE si ca unii se imbogatesc din contracte cu statul pentru ca statul ARE DE UNDE? Cate generatii trebuie sa plateasca asigurari medicale dar si sa fie obligate sa plateasca serviciile medicale ca sa intelegem ca noi trebuie sa platim direct serviciile medicale, de fiecare data cand avem nevoie? Cate generatii trebuie sa se lase pacalite de mesajele populist-socialiste ale demagogilor politici ca sa intelegem ca atunci cand un politician spune ca vrea ca statul sa ne ajute, noi trebuie sa-i raspundem “de ce crezi tu ca un birocrat ascuns in cladirea guvernului stie sa aibe grija de mine mai bine decat o fac eu?”.