Indoctrinare muzicala
De curand am vizitat Statele Unite, si plimbandu-ma pe strazile din Miami, unde se aude doar motoarele masinilor si camioanelor, am simtit nevoia sa ascult muzica. Am inceput sa caut pe telefonul mobil posturi de radio si am gasit unul care difuza muzica Hip-Hop si RnB. Nu mi-am batut capul cu versurile pana cand m-am trezit repetand refrenul unei melodii intr-o duminica dimineata. M-am trezit cantand ca Isus ma iubeste. Aveam o stare de buna-dispozitie care m-a facut sa cant in continuare desi stiam ca nu cred in asa ceva. Nu conta. Imi placea melodia si asta era tot ce conta.
Nu-mi pot decat imagina ce se intampla cu psihicul unui om care, asemenea mie, asculta muzica ce-i place, in mijlocul unor oameni la fiecare 2 minute striga “Praise Jesus”. Placerea produsa de ascultatul muzicii impreuna cu presiunea sociala aproape garanteaza succesul indoctrinarii. Daca mai punem la socoteala si faptul ca asta se intampla la varste foarte fragede, este de inteles de ce multi ajung la varsta adulta fara macar sa puna la indoiala cele invatate.
In Statele Unite, mai mult ca in alte parti, exista posturi de radio cu muzica crestina de toate tipurile: rock crestin, hip-hop crestin, soul crestin, country crestin. Indiferent de gusturile muzicale, asemenea mie, multi se vor trezi fredonand “Jesus loves me” fara sa treaca prin filtrul critic versurile melodiei.
Imi aduc aminte de povestea unui evreu care se afla in mijlocul unei multimi care asculta un discurs al lui Hitler in care acesta spunea ca evreii sunt pacoste pentru umanitate, evreu care s-a trezit strigand din ce in ce mai convins, pe masura ce discursul avansa,… “Heil Hitler”.
Va las mai jos analiza critica a unui celebru (in America) cantec crestin.
Daca intrerupi muzica, opresti indoctrinarea. Daca te antrenezi sa asculti versurile (fondul) si nu notele (forma), nu vei mai fi usor de pacalit.
Andrei Plesu recunoaste ineptia religiei… altora
Cel mai recent articol al domnului Andrei Plesu, intitulat “Training“, imi provoaca sentimente contradictorii.
Imi place pentru ca Andrei Plesu face misto de o religie, religia “dezvoltarii personale”. Evident, nu tot ce intra sub umbrela “dezvoltarii personale” este o religie caci unele parti ale acestui domeniu sunt chiar sustinute de studii stiintifice si nu doar de experientele persoanale ale unor indivizi care nu spun nimic ci doar fac spectacol. Ca in orice religie exista profeti, denumiti “traineri” sau “coacheri”, exista texte sacre care nu spun nimic pentru cei din exterior dar sunt pline de invataminte pentru cei din interior. Ca in orice religie trebuie sa treci niste probe in fata “trainerului” ca sa primesti atestatul de membru al grupului (anafura “trainer-only”). Ca si in religie, esti la “training” pentru ca-ti lipseste ceva, nu ti-ai realizat potentialul tau uman si, in loc sa fii printre cei bogati (sfintii religiei) esti doar un om obisnuit (pacatos “by default”).
Am spus ca articolul imi provoaca sentimente contradictorii pentru ca, se pare, Plesu stie sa recunoasca ineptia religiilor, are la indemana ocaua cu care sa le masoare, dar prefera sa n-o faca atunci cand vine vorba de religia nationala. Iar asta ma deranjeaza pentru ca asta l-ar putea trece pe Plesu din categoria celor cu probleme de logica in categoria “viermilor in sutana”, a celor care stiu ca vorbesc prostii dar prefera s-o faca. Spre deosebire de un vierme in sutana obisnuit care castiga bani de pe urma predicilor inepte Andrei Plesu nu are nimic de castigat de pe urma prelegerilor vadit pro-religie. Sau poate e o decizie de “marketing”; stie ca auditoriul roman este crestin-ortodox (rar mergatoriu la biserica, dar asta nu conteaza) si gadila orgoliul acestuia care-l va rasplati prin cumpararea cartilor.
Ramane in continuare surprinzator cum un om poate face “fun” de faptul ca, intr-o carte care nu e DEX-ul, se spune ca “„Respectuos“ e cineva care „manifestă o atitudine de stimă, consideraţie şi preţuire faţă de cineva sau ceva“” si in acelasi timp sa ia in serios cartea care, desi nu este capodopera absurditatii, spune ca “Treimea e Unul” si ca “un monstru sadic e cel mai iubitor parinte“.
Preot si cersetor
M-a pus Dracool de-am intrat azi pe net si am aflat ca cersetoria e o meserie banoasa.
Nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc ce asemanari exista intre cersetoarea din Deva si un preot obisnuit. Atat cersetorul cat si preotul folosesc mijloace prin care distorsioneaza perceptia publicului asupra realitatii. Cersetoarea merge stramb si cocosat pentru a sugera ca e bolnava, preotul foloseste argumentul primei cauze ca sa sugereze ca e absolut rational ca crezi ca prima cauza are un fiu care s-a sinucis pentru pacatele noastre ce vin din Farsa Originara jucata de un zeu sadic creatiei sale. Cersetoarea se imbraca saracacios ca sa arate ca are nevoie de bani, iar preotul vorbeste mieros ca sa arate ca e plin de smerenie si evlavie. Ambii vor bani. Ambii o duc bine pe spinarea altora. Mi-e lene sa mai continui cu analogiile asa ca inchei prezentandu-va diferenta dintre cele 2 personaje.
Cersetoarea a incheiat “interviul” spunand: “Cine vrea sa-mi dea bine, cine nu, Dumnezeu sa-i dea sanatate”. Cu alte cuvinte “Cine ma crede bine, cine nu, Dumnezeu sa-i dea sanatate”. Preotul crestin, mai ales daca e ortodox, ar fi terminat cu “Cine vrea sa ma creada bine, cine nu, sa-l la Dracu. Pe vecie.” Un nationalist fundamentalist bine vazut in Romania, Petre Tutea, spunea candva “Diferenta dintre o baba murdara pe picioare care sta ingenunchiata in fata icoanei Macii Domnului si un laureat al premiului Nobel care este ateu e urmatoarea : Baba este om pe cand laureatul Nobel este un dihor, si dihor va si muri”. Parafrazandu-l pot spune “Diferenta dintre un cersetor ce pretinde a fi bolnav si un preot ce pretinde a fi sanatos e urmatoarea: cersetorul e om pe cand preotul e un vierme in sutana, si vierme va muri”.
Conflictul dintre stiinta si religie
Am fost la conferinta organizata de British Council despre Darwinism. Toti invitatii erau de acord ca nu exista conflict intre religie si stiinta pentru ca cele doua domenii ale activitatii umane se preocupa de teme diferite. Invitatii: 2 preoti, 2 profesori de filozofie si un biolog cu prea mult bun simt. Acelasi bun simt care m-a oprit sa nu le strig ca maninca rahat. Cel putin preotii, cunoscuti si sub denumirea de “viermi in sutana” si recunoscuti pentru abilitatea de a-si schimba discursul in functie de auditoriu. Poate ca cei 2 filozofi isi petrec prea mult timp citind carti si nu prea stiu ce se intampla in lume.
O gramada de teologi sau reprezentanti ai religiilor isi dau cu parerea despre cauzele eruptiei vulcanice din Islanda. Via Nothing aflam ca eruptia vulcanica este pusa ba pe seama dezmatului femeilor, ba pe seama faptului ca Europa si-a abandonat mostenirea crestina, ba ca anunta venirea lui Gizas. Daca astea nu-s afirmatii legate de lumea inconjuratoare, despre care stupida stiinta pretinde ca are raspunsuri, atunci nu stiu ce ar putea fi. Si cum nici un preot care crede ca religia nu e in conflict cu stiinta nu a spus vreodata despre vreun coleg de-al sau care face astfel de afirmatii ca maninca rahat voi continua sa cred ca toti viermii in sutana maninca rahat. Preventiv.
In 79 e.n., cand a erupt vulcanul Vezuviu cati preoti au pus eruptia pe seama faptului ca Roma a trecut la crestinism, negandu-si mostenirea politeista? Sunt convins ca foarte multi. Cunoasterea umana nu ajunsese la nivelul de astazi asa ca acei clerici pot fi scuzati. Nu acelasi lucru il pot spune despre cei de azi.
Internetul: cimitirul religiilor
Thunderf00t dixit:
Incarcare ...