Esti aici: Prima pagina » Arhiva pentru logica economica

Liberalism si etatism

Toate teoriile politice si economice contin, mai mult sau mai putin explicit, mai mult sau mai putin evident, un set de presupozitii. Autorii teoriilor economice, fie ca sunt capitalisti sau socialist, liberatarieni sau marxisti, incearca sa determine empiric acest set de presupozitii prin observarea mediului inconjurator. Acest set de presupozitii contin judecati de valoare privind structura psihicului uman: intelect, educatie, factori motivationali etc. Problema este ca mediul inconjurator, organizarea curenta a societatilor umane, este deja viciat de teoria economica anterioara care a stat la baza organizarii curente. Astfel, unele teorii merg in profunzime incercand sa analizeze psihicul uman incercand sa inlature factorii perturbatori, iar altele accepta evidenta imediata.

Criza economica actuala a readus pe tapet importanta interventiei statului in economie. In timp ce unii cred ca criza actuala se datoreaza lipsei restrictiilor impuse de stat, altii considera ca suntem pe marginea prapastiei pentru ca statul are o prea mare influenta in jocul economic. In principiu aceste pozitii reprezinta etatismul si liberalismul, desi, ca in orice clasificare, exista diverse subcategorii cu nuante specifice.

Analizand presupozitiile celor 2 curente majore in gandirea economica vom putea vedea dincolo de discursurile demagogice ale politicienilor si vom intelege ce cred policienii despre propriul popor. Nu contest faptul ca multi dintre politicieni nu cunosc aceste presupozitii, pentru ca, asa cum spuneam, unele teorii se bazeaza pe analize profunde iar politicienii au propriile limitari (inteligenta si educatie). De asemenea, e posibil ca unii politicieni sa fie constienti de aceste presupozitii, dar sa le ignore pentru ca pozitia ii obliga (spre exemplu sunt angajati in aparatul de stat).

Care sunt presupozitiile care fac din etatism si liberalism, 2 pozitii contrare? Cred ca exista o singura presupozitie care desparte inca de la inceput etatismul de liberalism: cea legata de potentialul fiintei umane. In timp ce adeptii interventiei statului cred ca omul, in general, nu este capabil sa ia deciziile cele mai bune pentru el insusi si ca este nevoie de o elita care sa-l indrume in directia corecta, adeptii liberalismului cred ca omul este o fiinta suficient de capabila incat sa poata lua singur deciziile cele mai bune. Pentru oricare dintre aceste presupozitii se poate construi o pledoarie care poate utiliza date empirice. Pentru etatism poti arata cu degetul spre un om care-si cheltuie tot salariul pe bautura. Pentru liberalism poti arata cu degetul spre un antreprenor care a “inventat” un produs cu cautare la public. Exemplele sunt multiple si de o parte si de alta, dar ele nu au la baza studii statistice. Asta si pentru ca, asa cum spuneam, acele studii ar fi viciate de starea curenta a organizarii societatii.

Cea mai buna dovada in sprijinul liberalismul este insa… teoria evolutiei. Teoria evolutiei spune ca omul, fiinta care a ajuns la cel mai inalt (cu ghilimelele de rigoare) grad de organizare sociala, are resorturile necesare luarii celor mai bune decizii, resorturi care sunt produsul evolutiei. Sigur ca, in orice grup suficient de mare exista indivizi care nu sunt compatibili cu mediul si astfel sunt sortiti extinctiei, dar asta nu inseamna ca se anuleaza existenta acelor resorturi care ne ajuta sa alegem ce e mai bine pentru noi. Din acest punct de vedere, liberalismul pare crud, aproape inuman. El spune ca, unii vor “muri” (nu neaparat moarte fizica) datorita lipsei unui material genetic compatibil cu mediul inconjurator si ca asta face parte din modul in care e organizata lumea. Chit ca ne place sau nu. Pe acelasi rationament, etatismul va fi invaluit de o aura salvatoare, pentru ca cineva “acolo sus” are grija ca noi, oamenii obisnuiti, sa nu suferim prea mult.

Dar asta e doar in aparenta, pentru ca eu cred ca e mult mai crud sa-i spui unui om, care este produsul a milioane de ani de evolutie, si ai carui stramosi au supravietuit conditiilor vitrege ale naturii, ca e prea prost ca sa fie lasat liber desi traieste intr-o societate moderna care trebuie sa-i asigure un anumit confort material. Da, la baza aparentei griji a statului fata de individ sta ideea ca indivizii sunt niste copii ignoranti care trebuie tinuti de mana la orice pas. Si astfel, odata ce aceasta “mica” presupozitie trece necontestata, incepe efectul bulgarelui de zapada. Statul va lua o prima masura de sustinere a indivizilor neajutorati, apoi va gasi alte domenii in care va considera ca indivizii sunt neajutorati, pentru ca asta va fi rolul statului: sa gaseasca domenii in care indivizii sunt neajutorati si actioneze rapid. Astfel, etatismul devine o profetie auto-implinita.

Sa luam exemplul pensiilor. A existat o vreme in existenta societatilor umane cand sistemul de pensii nu aparuse. Cum supravietuiau batranii atunci? Lasand la o parte faptul ca speranta de viata foarte mica nu prea permitea existenta unei “perioade de pensionare”, in mod cert existau boli si, deci, oameni incapabili sa munceasca. Copii, rudele se ocupau de asta. Statul a hotarat ca exista indivizi care nu au rude si ca trebuie asistati. Asa ca acum totii copii sustin, colectiv, toti batranii. Iar pentru ca oamenii stiu ca vor avea o pensie, nu vor economisi. Pentru ca nu au de unde. Pentru ca statul spune ca economiseste pentru ei, in sistemul de pensii. Ceea ce este fals. Daca statul chiar ar fi economisit acei bani atunci oricine s-ar putea retrage din sistemul de pensii oricand, fara probleme, banii depusi de pensionari in trecut fiind acolo. Aceasta panta alunecoasa pe care se afla acum societatea umana se datoareaza presupozitiei initiale: omul e incapabil sa ia deciziile cele mai bune pentru el. Iar deciziile statului chiar il fac incapabil sa ia decizia cea mai buna pentru ca-l priveaza de o parte din rezultatele muncii sale prin taxe si impozite.

Aceste presupozitii rezoneaza in fiecare om in functie de structura psihica a acestuia. Uneori subconstient pentru ca aceste presupozitii nu sunt explicite. Cei potriviti (cu initiativa, idei si dorinta de afirmare) mediului economic vor sustine liberalismul, ceilalti isi vor dori ca altcineva sa le poarte de grija si sa-i ghideze in jungla economica. Si cum structura psihica nu este inflexibila aceeasi oameni vor rezona diferit in diverse momente ale vietii lor. Astfel vor tinde spre batranete sa sustina masurile care par ca-i ajuta, si deci interventia statului. In caz de boala poate vor prefera un sistem medical gigant care sa se poata ocupa, la modul ipotetic, de toate bolile existente. In cazul in care individul va castiga multi bani va dori sa se foloseasca de o parte cat mai mare din banii castigati si nu va fi de acord cu impozitarea. Si asa mai departe. De aceea cred ca este necesara constientizarea acestor presupozitii si acceptarea lor pentru a fi consecventi cu noi insine. Si pentru a intelege ce cred politicienii cu adevarat despre noi atunci cand propun o anumita masura economica.

Cred ca abordarea etatista se auto-infirma la nivelul individului obisnuit si ca aceasta pozitie nu poate fi sustinuta decat de un birocrat sau de un individ care traieste de pe urma statului. Un individ obisnuit nu poate accepta ideea ca este prea prost pentru a sti ce e mai bine pentru el si sa lase un birocrat ca se ocupe de destinul sau pentru ca asta ar dovedi ca a lasa statul sa-i poarte de grija este cea mai buna decizie pentru el. Daca individul ar lua in mod constient aceasta decizie ar trebui sa conteste chiar ipoteza care l-a impins spre aceasta decizie. De aceea cred ca sustinerea interventiei statului are nevoie de manipulare si propaganda pentru a fi acceptata de oamenii de rand. Cu toate ca acestia sunt prea prosti sa stie ce e mai bine pentru ei.

Americanii nu stiu ce i-a lovit

Astazi ne bucuram cu totii de o criza mondiala care a pornit din Statele Unite. De curand am avut placerea sa cunosc un american, fost consultant la o mare firma de pe Wall Street, ce-si cheltuie pensia calatorind si investind in afaceri care-i stimuleaza secretia de adrenalina. Tipul a avut candva si un fond de investitii personal si m-am gandit ca am putea sa dialogam cateva minute pe tema crizei actuale.

L-am intrebat daca criza actuala se datoreaza unei interventii prea mari a statului in economie sau, din contra, unei lipse de control. Surprinzator (dar nu chiar) mi-a spus ca totul se datoreaza lacomiei celor care au jonglat cu banii, investindu-i in produse financiare de ei create si ca, pana la venirea crizei in SUA laissez-faire era litera de lege. Apoi l-am intrebat de unde veneau acesti bani care puteau fi jonglati cu usurinta de capcaunii de pe Wallstreet cand suma media economisita de un american este foarte mica. Mai mult de cateva miliarde n-ar fi trebuit sa fie disponibile pentru speculatii. Las la o parte faptul ca o parte din depozitele americanilor ar fi trebuit sa mearga spre investitii in afaceri “normale”. Americanu’ mi-a spus ca bancile se puteau imprumuta de la FED pentru a acorda credite si ca nu prea existau restrictii in acest sens. Totusi a tinut sa precizeze ca nu bancile, cele care se imprumutau de la FED au avut probleme ci institutiile financiare care se ocupau de “jonglerii”. Am fost nevoit sa intreb daca nu cumva banii cu care jonglau smecherii de pe Wall Street erau aceiasi pe care FED ii aruncase cu larghete pe piata si ca surplusul de bani a fost cel care a stimulat “creativitatea” geniilor de pe Wall Street. Raspunsul a fost un sec “Probably” si discutia s-a incheiat din lipsa de timp.

Daca un fost consultant de pe Wall Street care nu se uita ca vitelul la poarta noua in analizele si comentariile expertilor nu stie (presupunand ca adevarata cauza e cea expusa de mine) care-i cauza crizei actuale ce pretentii poti avea de la americanul de rand care iese in strada ca sa ceara cresterea influentei statului in economie.

Am avut nenorocul sa citesc “Economia intr-o lectie” a lui Hazlitt dupa ce ne-a lovit criza, dar sunt convins ca un om de inteligenta rezonabila care a citit aceasta carte si care ar fi fost la curent cu stirile ar fi putut prevede criza. D’asta stiu ca ne afundam tot mai mult in criza cu fiecare masura pe care Boc&Co o iau pentru “stimularea” economiei.

PS: Nici Obama nu pare ca stie mai mult decat fostul investitor de pe Wall Street. Spun “nu pare” pentru ca singurul discurs al lui Obama pe care l-am ascutat (inainte sa fie ales presedinte) m-a dezgustat prin concentratia mare de “magic talk” si nu ma mai intereseaza personajul.

Despre valoarea unei sticle cu apa

Acum ceva timp am avut “o contra” cu un comunist nou, Jethro pe numele sau (l-avantgarde.blogspot.com) care a si publicat un articol in care-si declara superioritatea intelectuala. Toata discutia pornise de la aroganta mea in a afirma ca cererea si oferta stabilesc pretul unui produs.

Se pare ca Jethro si-a dat seama ca ar fi o ineptie sa spui ca cererea si oferta nu influenteaza pretul unui produs si a considerat ca trebuie sa precizeze ca cererea si oferta influeteaza pretul.

*Nota:
In textul de mai sus nu am vorbit despre cerere si oferta, intrucat aceasta este deja alta discutie. Sigur ca cererea si oferta influenteaza pretul unui produs, dar cum explicam faptul ca pretul mediu al unui automobil nu poate fi niciodata egal cu cel al unei sticle cu apa Dorna?

Cererea si oferta fac ca pretul sa urce sau sa coboare in jurul unei valori! Aceasta este data de volumul de munca necesar pentru realizarea acestui produs. Pretul poate sa urce sau sa coboare in jurul acestei valori in functie de conditiile pietei insa niciodata pretul mediu(reflectarea bănească a valorii bunurilor sau serviciilor) nu va fi la fel pentru un capsator si pentru un Sistem Home Cinema Philips.

Deci in conditiile pietei pretul unei sticle cu apa Dorna variaza in jurul unei valori medii (determinata 100% obiectiv in functie de cantitatea de munca incorporata) dar niciodata (atentie!) aceasta nu va fi egala cu pretul unui autoturism. Se pare ca comunistul nostru a citit prea mult Marx si i s-a atrofiat imaginatia. Sa-l ajutam cu un exercitiu de imaginatie.

Sa ne imaginam ca Jethro se afla de 3 zile la volanul unui Maybach pe o duna in Sahara si ca nu are apa. Nici o caravana nu a trecut pe acolo de cand s-a terminat benzina din rezervor. La un moment dat un beduin trece pe langa Maybach iar Jethro il intreaba cu vocea stinsa “Apa, Water, Eau”. Beduinul ii raspunde “iti dau o sticla de apa daca-mi dai masina”.

Intrebarea este: Va avea Jethro puterea sa se pise pe valoarea obiectiva a limuzinei Maybach sau va muri pe altarul valorii corecte bunurilor?

In anumite conditii piata (cererea si oferta) poate stabili ca o sticla de apa Dorna poate face mai mult decat un Maybach.

Taxa pe cola

Guvernul vrea sa introduca taxa pe alimentele nesanatoase. Ar trebui sa se numeasca “taxa pe incompetenta guvernului de a stimula economia altfel decat prin furt”. Asta numai un libertarian nenorocit putea s-o spuna.

Masura ar putea aduce la buget 1 miliard de euro. Se pare ca geniile de la Ministerul Sanatatii, cred ca aducerea unui miliard de euro la bugetul statului e o mare realizare. Daca n-as fi ateu as propune slujbe speciale sa ne rugam la Dumnezeu sa nu afle guvernantii ca impozitarea cu 90% a veniturilor populatiei ar aduce multe miliarde de euro la buget. Efectul masurii este unul singur: guvernul fura 1 miliard de euro de la populatie. Nici nu vreau sa ma gandesc cum au ajuns la aceasta suma? Au luat cifra de afaceri a Coca Cola si au inmultit-o cu un procent? Au luat in considerare si scaderea vanzarilor la alte produse cu tot ce inseamna asta (TVA, salariile angajatilor care le produc) sau chiar la produsele pe care vor sa le impoziteze (populatia s-ar putea sa nu fie dispusa sa plateasca mai mult de 3RON pe o sticla de cola)?

Dar sa lasam la o parte problema banilor, ochii dracilor, si sa incercam sa vedem imaginea de ansamblu, “za big picciar” vorba englezului. Masura are in vedere bunastarea pe termen lung a poporului roman.

“Intenţionăm introducerea unei taxe pe fast food, dulcuri, băuturi carbogazoase pentru susţinerea unor programe naţionale de sănătate” (Attila Cseke)

Multumim din inima Guvernului pentru grija deosebita pe care ne-o poarta. Ce nu inteleg eu este urmatorul lucru? De ce un mafiot manelist mancator de saorma trebuie mentinut in stare de sanatate? N-ar fi mai bine sa crape (sa zicem o criza de ficat produse de excesul de maioneza), pentru bunastarea pe termen lung a poporului roman? Eu zic ca ar fi mult mai bine daca guvernul ar oferi gratuit saorma si cola mafiotilor. Dar lasand la o parte mafiotii? Sa luam toata populatia Romaniei. Ne plangem ca somajul e prea mare. Daca o parte din someri ar muri atunci rata somajului ar scadea, nu? N-ar fi mai bine sa se ofere gratuit cartofi prajiti pentru someri? De ce nu se ofera cola gratuit pentru pensionari? Pe termen lung ar fi o masura extrem de benefica avand in vedere ca imbatranirea populatiei genereaza probleme tot mai mari pentru guvern in a gasi fonduri pentru pensii (ne-am imprumutat cateva zeci de miliarde de euro ca sa supravietuim cateva luni). Veti spune ca vreau sa moara somerii si batranii. Nici pe departe. Doar ca justificarea “binele general pe termen lung” nu exista. “Binele general pe termen lung” a fost dezideratul comunistilor si nazistilor.

Acum cativa ani Ministerul Sanatatii a facut un recensamant medical prin care a diagnosticat probleme de sanatate ale romanilor. Spitalele ar trebui sa stie ce sa asteapte in urmatorii ani. Ministerul Sanatatii are un buget pe care-l poate aloca. Pentru ce e nevoie de masura asta? Pentru cresterea sanatatii populatiei? Ministerul Sanatatii ar trebui sa stie ca, biologic vorbind, oamenii sunt foarte diferiti. Aveti mai jos inceputul unei prelegeri facut de Craig Venter care explica de ce unii oameni pot consuma cantitati impresionante de substante “nesanatoase”.

Sunt convins ca fiecare are printre cunostinte persoane care maninca aproape orice fara sa se ingrase si persoane carora li se dubleaza volumul abdominal dupa 1 pahar de cola. O vedeta TV prezenta pe copertile revistelor de barbati spunea ca bea 2 litri de cola pe zi. Nici din punct de vedere medical masura nu se justifica.

Nici din punct de vedere moral. O persoana care poate manca 3 saorma pe zi fara probleme trebuie sa plateasca plateasca o taxa pentru ca altii se ingrasa de la una pe saptamana? Sa presupunem ca este moral si ca persoana respectiva are alergie la peste (aliment sanatos, nu?). Nu este atunci la fel de moral ca cei ce pot manca peste fara probleme sa plateasca taxe pentru ca unii pestele este “nesanatos”?
2 kilograme de friptura de rata facuta cu mult unt dauneaza mai mult decat un hamburger de la Mac. E suficient sa ne aducem aminte cum s-au umplut camerele de garda ale spitalelor de sarbatori ca sa intelegem ca sarmalele, piftia, friptura, salata boeuf, vinul, palinca. Le impozitam si pe ele? Macar de sarbatori? Vara se va introduce o taxa de weekend pentru mici, pastrama si carnati? Daca vrem sa stimulam o alimentatie sanatoasa trebuie sa prevenim consumul excesiv de carne preparata la gratar prin paduri si la iarba verde. Mai ales ca se produce mult fum. Si asta dauneaza.

De ce exista aceasta masura? Pentru intarirea aparatului birocratic al statului evident. Pentru ca va fi nevoie de foarte multi oameni sa puna in aplicare masura. Cineva trebuie sa “gandeasca” ce alimente sunt “nesanatoase”. Lista acestora se va extinde in timp pentru ca, pe de o parte, cel care e platit s-o intretina trebuie sa-si asigure securitatea locului de munca si va gasi mereu justificare sa adauge alte alimente pe lista si, pe de alta parte, starea de sanatate medie a populatie va determina ce este si ce nu este sanatos (pentru americanii mancatori de hamburgeri o friptura in sange e “sanatate curata”, dar nu si pentru francezul ce consuma fromage cu vin). Altii soldati in aparatul birocratic al statului se vor ocupa cu aplicarea legii. Controale, amenzi, teroare (daca esti prins ca ai lipii, maioneza si cartofi prajti faci contrabanda cu saorma si evaziune fiscala). Doar pentru simplul fapt ca oferi un produs care este cerut de piata, dar statul considera ca n-ar trebui comercializat.

Cine mai crede ca avem economie de piata sa ridice mana sus. Nimeni?