Esti aici: Prima pagina » Arhiva pentru logica economica

Proiect de lege pentru stimularea evaziunii fiscale

Din ciclul “Cine face si desface toata ziua are ce face” acelasi Guvern care a instituit impozitul forfetar si a scos impozitul pe venitul micro-intreprinderilor pentru a curatii mediul economic de firmele cu eficienta economica mult prea mica in raport cu pretentiile sale propune o lege care stimuleaza crearea de firme cu eficienta economica mica. De ce? Pentru ca este stimulata crearea firmelor care, in absenta acestei facilitati, n-ar putea exista.

Legea se adreseaza tinerilor pana in 35 de ani care n-au mai avut afaceri. Adica cei care nici in perioada de crestere a economiei, cand aveau 30-33 de ani, n-au avut curajul sau ideea necesare pentru deschiderea unei afaceri. Guvernul crede ca aceste persoane, in conditiile haosului economic si legislativ, vor avea idei geniale sau atacuri de anti-panica si vor vrea sa-si deschida firme. Si pentru ca orice facilitate fiscala trebuie puricata la sange o armata de functionari va verifica daca noile firme indeplinesc conditiile necesare. Astfel o parte din armata de birocrati a carei concediere si-ar fi putut gasi justificare in lipsa “obiectului muncii” vor fi scapate de la somaj.

Mai mult noua lege va stimula evaziunea fiscala prin utilizarea tinerilor drept paravan pentru adevaratii proprietari. Pentru oricare din “baietii destepti” care conduc economia aceasta lege este o oportunitate extraordinara sa-si reduca costurile. Adica de ce sa nu-si faca baiatul lui Videanu o firma noua prin care sa desfasoare toate activitatile de comert cu marmura? Tac-su ii vinde marmura la un pret echivalent cu costul de “productie” ramanand cu profit zero, iar el, va deveni la fel de bogat ca taica-su folosind aceleasi “parghii economice”: facilitati economice de la stat pentru cei ce-l conduc. Asta este evaziunea fiscala, nu? Atunci cand proprietarul de drept al profitului se eschiveaza de la plata taxelor si impozitelor aferente profitului respectiv.

Ziarist cretin, hotaraste-te odata!

Bai idiotule, din cauza unora ca tine avem un electorat complet inept care habar nu are ce sa voteze si care musca din toate gogosile populiste. Cum poti bai prostule sa te plangi si cand statul intervine in economie si cand nu intervine? Cum poti sa te plangi ca privatii au taxe prea mari si in acelasi timp sa plangi cand se reduc salariile bugetarilor? Nu zic ca masura basesciana recenta e buna, dar tu nu stii de ce nu e buna pentru ca esti lipsiti de principii… economice. Te-ai invatat sa tipi la orice spune puterea ca nu mai stii de ce tipi si daca e corect sa tipi. Iti spun eu: masura basesciana de taiat salarii nu e buna pentru ca nu e insotita de reducerea fiscalitatii. Cei ca tine sunt atat de chititi sa critice puterea incat nu ati fost in stare sa-l intrebati pe Basescu: tati, matale tai acum din portia grasului, da’ de mancare lu’ ala slab nu dai?

Ma uit cu stupefactie cum in acelasi jurnal de stiri se deplange situatia celor care nu mai beneficiaza de subventii de la stat dar se si contesta dreptul statului de a acorda subventii. Mai exact, cazul primariei Bucuresti care investeste in constructia unui drum care sa duca spre un mall si un cartier rezidential. Ia zi bai, ziarist destept ce te crezi, de ce face statul asta? Nu stii. Pentru ca poate mah, d’aia. Pentru ca tu l-ai lins in cur cand a lansat programul Rabla sau Prima Casa. Tu contesti statul, dar nu esti deloc diferit de el. Tu, daca ai fi la putere, ai face la fel adica ai stabili discretionar (mai mult sau mai putin justificat) cine sa primeasca bani furati de la oameni prin impozite si cine nu. Deci ciocu’ mic.

Pune mana pe “Economia intr-o lectie” a lui Henry Hazlitt sau pe “Manifestul” lui Marx si hotaraste-te odata: vrei ca statul sa fie bagat pana in gat in economie sau nu. Dup-aia comenteaza toate deciziile guvernului aducandu-ti mereu aminte de care parte a barierei esti. Prefer sa te aud mereu ca sustii cresterea fiscalitatii si sporirea controlului statului in economie decat sa te aud ca te plangi mereu si din orice. Poate asa, poporul asta o sa invete ca atunci cand sunt alegeri trebuie sa aleaga daca vrea ca statul sa-si bage sau nu picioarele in economie si nu ca trebuie sa-i rasplateasca pe cei care i-au dat un kil de ulei.

Liberalism si etatism

Toate teoriile politice si economice contin, mai mult sau mai putin explicit, mai mult sau mai putin evident, un set de presupozitii. Autorii teoriilor economice, fie ca sunt capitalisti sau socialist, liberatarieni sau marxisti, incearca sa determine empiric acest set de presupozitii prin observarea mediului inconjurator. Acest set de presupozitii contin judecati de valoare privind structura psihicului uman: intelect, educatie, factori motivationali etc. Problema este ca mediul inconjurator, organizarea curenta a societatilor umane, este deja viciat de teoria economica anterioara care a stat la baza organizarii curente. Astfel, unele teorii merg in profunzime incercand sa analizeze psihicul uman incercand sa inlature factorii perturbatori, iar altele accepta evidenta imediata.

Criza economica actuala a readus pe tapet importanta interventiei statului in economie. In timp ce unii cred ca criza actuala se datoreaza lipsei restrictiilor impuse de stat, altii considera ca suntem pe marginea prapastiei pentru ca statul are o prea mare influenta in jocul economic. In principiu aceste pozitii reprezinta etatismul si liberalismul, desi, ca in orice clasificare, exista diverse subcategorii cu nuante specifice.

Analizand presupozitiile celor 2 curente majore in gandirea economica vom putea vedea dincolo de discursurile demagogice ale politicienilor si vom intelege ce cred policienii despre propriul popor. Nu contest faptul ca multi dintre politicieni nu cunosc aceste presupozitii, pentru ca, asa cum spuneam, unele teorii se bazeaza pe analize profunde iar politicienii au propriile limitari (inteligenta si educatie). De asemenea, e posibil ca unii politicieni sa fie constienti de aceste presupozitii, dar sa le ignore pentru ca pozitia ii obliga (spre exemplu sunt angajati in aparatul de stat).

Care sunt presupozitiile care fac din etatism si liberalism, 2 pozitii contrare? Cred ca exista o singura presupozitie care desparte inca de la inceput etatismul de liberalism: cea legata de potentialul fiintei umane. In timp ce adeptii interventiei statului cred ca omul, in general, nu este capabil sa ia deciziile cele mai bune pentru el insusi si ca este nevoie de o elita care sa-l indrume in directia corecta, adeptii liberalismului cred ca omul este o fiinta suficient de capabila incat sa poata lua singur deciziile cele mai bune. Pentru oricare dintre aceste presupozitii se poate construi o pledoarie care poate utiliza date empirice. Pentru etatism poti arata cu degetul spre un om care-si cheltuie tot salariul pe bautura. Pentru liberalism poti arata cu degetul spre un antreprenor care a “inventat” un produs cu cautare la public. Exemplele sunt multiple si de o parte si de alta, dar ele nu au la baza studii statistice. Asta si pentru ca, asa cum spuneam, acele studii ar fi viciate de starea curenta a organizarii societatii.

Cea mai buna dovada in sprijinul liberalismul este insa… teoria evolutiei. Teoria evolutiei spune ca omul, fiinta care a ajuns la cel mai inalt (cu ghilimelele de rigoare) grad de organizare sociala, are resorturile necesare luarii celor mai bune decizii, resorturi care sunt produsul evolutiei. Sigur ca, in orice grup suficient de mare exista indivizi care nu sunt compatibili cu mediul si astfel sunt sortiti extinctiei, dar asta nu inseamna ca se anuleaza existenta acelor resorturi care ne ajuta sa alegem ce e mai bine pentru noi. Din acest punct de vedere, liberalismul pare crud, aproape inuman. El spune ca, unii vor “muri” (nu neaparat moarte fizica) datorita lipsei unui material genetic compatibil cu mediul inconjurator si ca asta face parte din modul in care e organizata lumea. Chit ca ne place sau nu. Pe acelasi rationament, etatismul va fi invaluit de o aura salvatoare, pentru ca cineva “acolo sus” are grija ca noi, oamenii obisnuiti, sa nu suferim prea mult.

Dar asta e doar in aparenta, pentru ca eu cred ca e mult mai crud sa-i spui unui om, care este produsul a milioane de ani de evolutie, si ai carui stramosi au supravietuit conditiilor vitrege ale naturii, ca e prea prost ca sa fie lasat liber desi traieste intr-o societate moderna care trebuie sa-i asigure un anumit confort material. Da, la baza aparentei griji a statului fata de individ sta ideea ca indivizii sunt niste copii ignoranti care trebuie tinuti de mana la orice pas. Si astfel, odata ce aceasta “mica” presupozitie trece necontestata, incepe efectul bulgarelui de zapada. Statul va lua o prima masura de sustinere a indivizilor neajutorati, apoi va gasi alte domenii in care va considera ca indivizii sunt neajutorati, pentru ca asta va fi rolul statului: sa gaseasca domenii in care indivizii sunt neajutorati si actioneze rapid. Astfel, etatismul devine o profetie auto-implinita.

Sa luam exemplul pensiilor. A existat o vreme in existenta societatilor umane cand sistemul de pensii nu aparuse. Cum supravietuiau batranii atunci? Lasand la o parte faptul ca speranta de viata foarte mica nu prea permitea existenta unei “perioade de pensionare”, in mod cert existau boli si, deci, oameni incapabili sa munceasca. Copii, rudele se ocupau de asta. Statul a hotarat ca exista indivizi care nu au rude si ca trebuie asistati. Asa ca acum totii copii sustin, colectiv, toti batranii. Iar pentru ca oamenii stiu ca vor avea o pensie, nu vor economisi. Pentru ca nu au de unde. Pentru ca statul spune ca economiseste pentru ei, in sistemul de pensii. Ceea ce este fals. Daca statul chiar ar fi economisit acei bani atunci oricine s-ar putea retrage din sistemul de pensii oricand, fara probleme, banii depusi de pensionari in trecut fiind acolo. Aceasta panta alunecoasa pe care se afla acum societatea umana se datoareaza presupozitiei initiale: omul e incapabil sa ia deciziile cele mai bune pentru el. Iar deciziile statului chiar il fac incapabil sa ia decizia cea mai buna pentru ca-l priveaza de o parte din rezultatele muncii sale prin taxe si impozite.

Aceste presupozitii rezoneaza in fiecare om in functie de structura psihica a acestuia. Uneori subconstient pentru ca aceste presupozitii nu sunt explicite. Cei potriviti (cu initiativa, idei si dorinta de afirmare) mediului economic vor sustine liberalismul, ceilalti isi vor dori ca altcineva sa le poarte de grija si sa-i ghideze in jungla economica. Si cum structura psihica nu este inflexibila aceeasi oameni vor rezona diferit in diverse momente ale vietii lor. Astfel vor tinde spre batranete sa sustina masurile care par ca-i ajuta, si deci interventia statului. In caz de boala poate vor prefera un sistem medical gigant care sa se poata ocupa, la modul ipotetic, de toate bolile existente. In cazul in care individul va castiga multi bani va dori sa se foloseasca de o parte cat mai mare din banii castigati si nu va fi de acord cu impozitarea. Si asa mai departe. De aceea cred ca este necesara constientizarea acestor presupozitii si acceptarea lor pentru a fi consecventi cu noi insine. Si pentru a intelege ce cred politicienii cu adevarat despre noi atunci cand propun o anumita masura economica.

Cred ca abordarea etatista se auto-infirma la nivelul individului obisnuit si ca aceasta pozitie nu poate fi sustinuta decat de un birocrat sau de un individ care traieste de pe urma statului. Un individ obisnuit nu poate accepta ideea ca este prea prost pentru a sti ce e mai bine pentru el si sa lase un birocrat ca se ocupe de destinul sau pentru ca asta ar dovedi ca a lasa statul sa-i poarte de grija este cea mai buna decizie pentru el. Daca individul ar lua in mod constient aceasta decizie ar trebui sa conteste chiar ipoteza care l-a impins spre aceasta decizie. De aceea cred ca sustinerea interventiei statului are nevoie de manipulare si propaganda pentru a fi acceptata de oamenii de rand. Cu toate ca acestia sunt prea prosti sa stie ce e mai bine pentru ei.

Americanii nu stiu ce i-a lovit

Astazi ne bucuram cu totii de o criza mondiala care a pornit din Statele Unite. De curand am avut placerea sa cunosc un american, fost consultant la o mare firma de pe Wall Street, ce-si cheltuie pensia calatorind si investind in afaceri care-i stimuleaza secretia de adrenalina. Tipul a avut candva si un fond de investitii personal si m-am gandit ca am putea sa dialogam cateva minute pe tema crizei actuale.

L-am intrebat daca criza actuala se datoreaza unei interventii prea mari a statului in economie sau, din contra, unei lipse de control. Surprinzator (dar nu chiar) mi-a spus ca totul se datoreaza lacomiei celor care au jonglat cu banii, investindu-i in produse financiare de ei create si ca, pana la venirea crizei in SUA laissez-faire era litera de lege. Apoi l-am intrebat de unde veneau acesti bani care puteau fi jonglati cu usurinta de capcaunii de pe Wallstreet cand suma media economisita de un american este foarte mica. Mai mult de cateva miliarde n-ar fi trebuit sa fie disponibile pentru speculatii. Las la o parte faptul ca o parte din depozitele americanilor ar fi trebuit sa mearga spre investitii in afaceri “normale”. Americanu’ mi-a spus ca bancile se puteau imprumuta de la FED pentru a acorda credite si ca nu prea existau restrictii in acest sens. Totusi a tinut sa precizeze ca nu bancile, cele care se imprumutau de la FED au avut probleme ci institutiile financiare care se ocupau de “jonglerii”. Am fost nevoit sa intreb daca nu cumva banii cu care jonglau smecherii de pe Wall Street erau aceiasi pe care FED ii aruncase cu larghete pe piata si ca surplusul de bani a fost cel care a stimulat “creativitatea” geniilor de pe Wall Street. Raspunsul a fost un sec “Probably” si discutia s-a incheiat din lipsa de timp.

Daca un fost consultant de pe Wall Street care nu se uita ca vitelul la poarta noua in analizele si comentariile expertilor nu stie (presupunand ca adevarata cauza e cea expusa de mine) care-i cauza crizei actuale ce pretentii poti avea de la americanul de rand care iese in strada ca sa ceara cresterea influentei statului in economie.

Am avut nenorocul sa citesc “Economia intr-o lectie” a lui Hazlitt dupa ce ne-a lovit criza, dar sunt convins ca un om de inteligenta rezonabila care a citit aceasta carte si care ar fi fost la curent cu stirile ar fi putut prevede criza. D’asta stiu ca ne afundam tot mai mult in criza cu fiecare masura pe care Boc&Co o iau pentru “stimularea” economiei.

PS: Nici Obama nu pare ca stie mai mult decat fostul investitor de pe Wall Street. Spun “nu pare” pentru ca singurul discurs al lui Obama pe care l-am ascutat (inainte sa fie ales presedinte) m-a dezgustat prin concentratia mare de “magic talk” si nu ma mai intereseaza personajul.

Despre valoarea unei sticle cu apa

Acum ceva timp am avut “o contra” cu un comunist nou, Jethro pe numele sau (l-avantgarde.blogspot.com) care a si publicat un articol in care-si declara superioritatea intelectuala. Toata discutia pornise de la aroganta mea in a afirma ca cererea si oferta stabilesc pretul unui produs.

Se pare ca Jethro si-a dat seama ca ar fi o ineptie sa spui ca cererea si oferta nu influenteaza pretul unui produs si a considerat ca trebuie sa precizeze ca cererea si oferta influeteaza pretul.

*Nota:
In textul de mai sus nu am vorbit despre cerere si oferta, intrucat aceasta este deja alta discutie. Sigur ca cererea si oferta influenteaza pretul unui produs, dar cum explicam faptul ca pretul mediu al unui automobil nu poate fi niciodata egal cu cel al unei sticle cu apa Dorna?

Cererea si oferta fac ca pretul sa urce sau sa coboare in jurul unei valori! Aceasta este data de volumul de munca necesar pentru realizarea acestui produs. Pretul poate sa urce sau sa coboare in jurul acestei valori in functie de conditiile pietei insa niciodata pretul mediu(reflectarea bănească a valorii bunurilor sau serviciilor) nu va fi la fel pentru un capsator si pentru un Sistem Home Cinema Philips.

Deci in conditiile pietei pretul unei sticle cu apa Dorna variaza in jurul unei valori medii (determinata 100% obiectiv in functie de cantitatea de munca incorporata) dar niciodata (atentie!) aceasta nu va fi egala cu pretul unui autoturism. Se pare ca comunistul nostru a citit prea mult Marx si i s-a atrofiat imaginatia. Sa-l ajutam cu un exercitiu de imaginatie.

Sa ne imaginam ca Jethro se afla de 3 zile la volanul unui Maybach pe o duna in Sahara si ca nu are apa. Nici o caravana nu a trecut pe acolo de cand s-a terminat benzina din rezervor. La un moment dat un beduin trece pe langa Maybach iar Jethro il intreaba cu vocea stinsa “Apa, Water, Eau”. Beduinul ii raspunde “iti dau o sticla de apa daca-mi dai masina”.

Intrebarea este: Va avea Jethro puterea sa se pise pe valoarea obiectiva a limuzinei Maybach sau va muri pe altarul valorii corecte bunurilor?

In anumite conditii piata (cererea si oferta) poate stabili ca o sticla de apa Dorna poate face mai mult decat un Maybach.