Esti aici: Prima pagina » Arhiva pentru finante

Impozitul forfetar pentru to(n)ti

Mihai Dobrovolsky este unul din sustinatorii impozitului forfetar. Cel putin asa am auzit. Ma surprinde neplacut pentru ca aveam o parere buna despre el (dar care s-a diminuat drastic dupa cateva limbi aplicate ortodoxiei si bigotismului ortodox).

Inainte de a trece la calcule matematice care arata de ce impozitul forfetar este hotie iar Pogea este un anti-haiduc trebuie sa tinem cont de 2 aspecte pentru care acest impozit a fost infiintat.

1. Este motivat de incapacitatea statului in urmarirea colectarii taxelor. La primele discutii despre acest impozit Pogea se plangea de faptul ca nu exista suficienti controlori fiscali sau acestia nu stiu sa-si faca treaba iar multe firme, desi au cifre de afaceri mari (atentie la acest aspect), nu platesc impozite la stat. Impozitul urma sa garanteze un minim de impozit de la aceste firme posibil evazioniste. Ca un corolar la aceasta premisa rezulta ca cine accepta impozitul forfetar este de acord cu legiferarea “prezumtiei de vinovatie” si considera incompetenta statului o chestiune normala.

2.  Este o masura temporara pana dupa alegeri cand adevarata masura ceruta de FMI, cresterea TVA, va fi aprobata. Sub pretextul necesitatii cresterii veniturilor statului, guvernantii au avut de ales, inainte de alegeri intre luarea unei masuri care sa afecteze masa larga a populatiei (cresterea TVA) sau luarea unei masuri care sa afecteze o patura restransa (impozit forfetar). Alt corolar: cine accepta si sustine impozitul forfetar este de acord ca clasa politica sa minta poporul si sa foloseasca astfel de manipulari grosolane.

Ar fi suficient ca orice om normal, care nu are in fisa postului obligatia de a linge curul clasei politice, sa nu sustina impozitul forfetar.

Totusi hai sa vedem si matematic implicatiile impozitului forfetar Pogea. Legea spune asa (citez aproximativ):

Firmele care au venituri intre 12.001 si 50.000 euro vor plati un impozit forfetar anual de 1000euro.

In acest moment impozitul pe venit, singura taxa care garanteaza venituri la bugetul statului si de la firmele care nu obtin profit, este de 3% pe an. O firma trebuie sa realizeze venituri de 33.333 euro pe an pentru ca impozitul forfetar sa se ridice la nivelul impozitului pe venit. Dupa cum se poate observa cu ochiul liber 33.333 este aproximativ la jumatatea intervalului 12.000-50.000. Asta inseamna ca firmele cu venituri sub 33.333 vor trebui sa plateasca mai mult decat ar fi platit pe baza impozitului pe venit, iar cele cu venituri mai mari vor plati mai putin. Desi Pogea spunea ca problema o reprezentau firmele cu venituri mari care nu platesc taxe, masura ii loveste de fapt pe cei cu venituri mici. (Sa-i arunce careva un pahar de apa rece in fata sa-l trezeasca!) Pogea practica un fel de haiducie inversa, “luam de la saraci si dam la bogati“. O firma cu venituri de 12.001 euro va trebui sa plateasca un impozit de 8,3% pe venit. Fata de cei 3% (impozitul pe venit) prin impozitul forfetar Pogea confisca suplimentar micului intreprinzator 5,3% din bani doar pentru simplul motiv ca acesta a avut “tupeul” sa faca 12.000 euro. Nu conteaza ca o parte din acesti bani se duc in buzunarul contabilului, proprietarului de sediului, si apoi ajung din nou in economie. Important e ca un “fraier” (pentru ca asa gandesc politicienii despre noi) a avut initiativa si trebuie taxat pentru asta. Aspru.

In acest timp, firmele cu venituri intre 100.000 si 1 milion de euro vor plati un impozit forfetar de  2.620 euro. Adica la o medie de 550.000 venituri impozitul este de 0,5% din cifra de afaceri. Adica cu cat esti mai bogat si cu cat sumele cu care poti fenta statul sunt mai mari cu atit vei plati mai putin.

Surprinzator, Dobitovsky este de acord cu asta.

Money as debt: studiu de caz

Am urmarit filmul “Money as debt” si, ideile prezentate acolo sunt socante. Ideea principala este ca bancile pot crea bani din nimic. In anumite limite, evident. Am inteles rationamentul documentarului si situatia financiara (cel putin) a Statelor Unite era o dovada ca sistemul financiar functioneaza precum era prezentat in documentar. In decursul vietii am fost timp de 3 ani contabil si din punct de vedere contabil, este foarte posibil. In documentele contabile exista doua sectiuni “Activ” si “Pasiv”. Orice crestere in “Activ” trebuie sa se reflecte intr-o crestere in “Pasiv” (sau o scadere in “Activ” in alt cont). Atunci cand o banca acorda un credit de 1000euro la capitolul “Creante” din “Activ” este o crestere de 1000euro. Pentru acesta operatie sunt posibile 2 variante de corespondenta: Scaderea capitolului “Lichiditati” (unde stau banii deponentilor) din “Activ” sau cresterea capitolului “Datorii” din “Pasiv”.

Falimentele Enron si Arthur Andersen sunt exemple cand anumite operatii financiare nu fost transpuse corect in inregistrarile contabile. Situatiile sunt diferite insa arata “flexibilitatea” ce exista in privinta inregistrarii in contabilitate a diverselor operatiuni.

Fractional-Reserve Banking arata cum se multiplica banii intr-o economie cu mai multe banci. Bancile sunt obligate sa pastreze doar o parte din banii deponentilor, restul putand sa-i imprumute altor persoane care pot deveni deponenti la alta banca desi banii acestor noi deponenti sunt de fapt, in mod real, banii primului deponent. In acest mod, se creaza o suma de bani care intra in circuitul monetar fara insa ca acea suma sa existe cu adevarat. Statele impun anumite restrictii in privinta rezervelor pe care trebuie sa le constituie bancile pentru a limita viteza de generare a “banilor comerciali” (bani ca datorie) si pentru a preveni riscul unor retrageri masive a depozitelor.

Sistemul a functionat atit de bine in SUA astfe incat astazi, in medie, un cetatea american are datorii de aproximativ 30.000$, datorii care n-ar fi putut fi create daca nu ar fi existat acest sistem de creat bani din “piatra seaca”.

E adevarat ca in documentar se vehiculeaza niste cifre care nu cred ca sunt corecte pentru ca sistemul ar fi colapsat mult mai devreme. Din acest motiv, cand TLP, a prezentat ideile din film drept o teorie conspirationista, am fost tentat sa-i dau crezare. Totusi, situatia financiara mondiala era o dovada ca “teoria e buna, dar practica ne omoara”. Din fericire, teoria lui TLP cum ca bancile imprumuta doar banii pe care ii au este falsifiabila. Trebuia sa gasesc o singura institutie bancara care, in decursul unui an, sa aibe mai multi bani imprumutati decat a adunat sub forma de depozite.

In Romania, se pare ca cea transparenta banca este BRD, cel putin la nivelul internetului unde am desfasurat documentarea. Am gasit urmatoarele informatii:

1. Raportul anual BRD 2007 (format PDF)
2. Bilantul financiar BRD 2007: Ministerul Finantelor (introduceti codul 361579 apoi alegeti bilantul pe 2007)
3. Informatii despre nivelul economiilor si creditelor populatiei in 2007
4. Informatii despre ponderea veniturilor din operatiuni de creditare in totalul veniturilor bancilor
5. Nivelul dobanzilor la depozite BRD in anul 2007
6. Nivelul dobanzilor la credite BRD in anul 2007
7. Nivelul rezervelor impus bancilor comerciale

Din Bilant (sursa 2) avem urmatoarele informatii primare (toate sumele sunt exprimate in RON):

• Venituri totale 9.945.297.353
• Cheltuieli totale 8.854.629.224
• Profit brut 1.090.668.129

Dobanda la depozite a fost de 7.5-8% (sursa 5)  iar pentru credite de 10,5% (sursa 6).

Creditele acordate de BRD in 2007: 28.900.000.000 (sursa 1 pagina 15). In consecinta veniturile din dobanzile incasate in 2007 sunt de aproximativ 3.179.000.000 (credite * dobanda la credite). Veniturile din comisioane bancare 6.766.297.353 (68% din total venituri, in concordanta cu procentele specificate in sursa 4). Conform sursei 7, nivelul rezervelor trebuie sa fie in jur de 30% (20% la lei si 40% la valuta) astfel incat rezulta ca BRD ar fi trebuit sa aibe depozite in valoare de aproximativ 41.285.000.000 pentru a putea acorda imprumuturi de 28.900.000.000 (70% din 41.285.000.000).

Conform sursei 3, depozitele populatiei (firme + persoane) erau de aproximativ 103,8 miliarde iar conform sursei 1, BRD detinea o cota de piata de ~17% pe segmentul depozitelor, deci o valoare de aproximativ 17.646.000.000, cu mult sub cei 41.285.000.000 care ar fi indreptatit BRD-ul sa acorde imprumuturile prezentate mai sus.

Am prezentat dovezile pe care le-am gasit in aceasta privinta, modul in care am interpretat datele. Daca sunt informatii relevante pe care nu le stiu sau daca am facut corelatii gresite astept cu interes ca studiul meu sa fie “pus la punct” de cineva mai avizat/informat/inteligent.