Crestinismul intr-o lectie
Anul trecut am avut placerea sa vizitez cateva orase din Spania (Madrid, Burgos, Toledo). In fiecare dintre acestea exista cel putin o catedrala catolica veche care este pentru turisti, vorba englezului, “musai-de-vizitat”.
Aceste catedrale au o artitectura deosebita si sunt pline pana la refuz de opere de arta: picturi, sculpturi in marmura si lemn, basoreliefuri. Mai jos sunt cateva imagini de la catedrala din Burgos, cea mai mare din cele pe care le-am vizitat.
In fata avalansei de “efecte speciale” creierul a cedat si mintea mea de ateu a “rostit”: “Uite dom’le ca e bun si catolicismul la ceva. Daca nu era catolicismul acum la ce ma uitam?”. Mintea unui crestin ar fi “rostit” ceva de genul: “Beneficiile crestinismului asupra culturii si civilizatiei occidentale sunt evidente”. De fapt este argumentul preferat al celor care cred in credinta si care accepta ca dovada a adevarului credintei lor o nedovedita influenta pozitiva a crestinismului asupra civilizatiei vestice.
In ziua in care zona emotionala a creierului se bucura de beneficiile catolicismului, masina computationala care se numeste “subconstient” a detectat o disonanta cognitiva intre ceea ce stiu despre lumea inconjuratoare si produsul reflexului emotional. Societatea in care traim este una in care componenta economica este foarte puternica in care resursele disponibile sunt limitate. Consumul de resurse destinat obtinerii anumitor rezultate implica obligatoriu nealocarea acelorasi resurse pentru obtinerea altor scopuri. Aceasta este tema principala a cartii lui Henry Hazlittz, “Economia intr-o lectie“. Cartea contine eroarea de logica care apare cel mai frecvent in analizele economice: luarea in considerarea doar a unei parti din populatie afectata de o decizie economica. Spre exemplu, atunci cand primaria decide acordarea de subventii de transport pentru pensionarii e prezentata doar imaginea pensionarului fericit care poate calatorii nestingherit, “uitand” sa se mentioneze si faptul ca subventia se plateste din impozitele incasate de la restul cetatenilor care ar fi putut folosi banii respectivi pentru stimularea productiei de bunuri alimentare, spre exemplu.
Ce legatura este intre subventia transportului pensionarilor si catedrala din Burgos? Decizia Bisericii Catolice de a construi o catedrala este o masura economica prin care se aloca anumite resurse (umane si materiale) in vederea unui anumit scop. Cand vedem arhitectura unei catedrale, statuetele din marmura, vitraliile, sculputurile in lemn este foarte greu sa ne imaginam ce s-ar fi intamplat cu toate resursele implicate in realizarea acestora daca s-ar fi decis realizarea altor obiective. In primul rand trebuie sa ne imaginam “noul obiectiv” si apoi sa aproximam daca acel obiectiv ar fi putut fi realizat cu aceleasi resurse. O activitate foarte dificila, sa recunosc.
Sunt convins ca nici un crestin nu priveste piramidele gandind “Uite ca e buna si credinta in Ra” si nici nu priveste Coloseumul din Roma spunand “Uite ca sclavagismului bun la ceva”. Iar mai toata lumea ar ridica din sprancene daca, aflandu-se in metrou, ar auzi pe cineva rostind “Uite dom’le ca e bun si comunismul la ceva”. Cu toate astea, pentru ca este in clasa privilegiatilor, a celor care se bucura de beneficiile masurilor economice ale Bisericii, va sustine ca decizia prelatilor a fost buna. La fel ca si “oamenii de afaceri” romani care si-au cladit averea din contractele cu statul si care propun implicarea tot mai puternica a statului in economie.
Americanii nu stiu ce i-a lovit
Astazi ne bucuram cu totii de o criza mondiala care a pornit din Statele Unite. De curand am avut placerea sa cunosc un american, fost consultant la o mare firma de pe Wall Street, ce-si cheltuie pensia calatorind si investind in afaceri care-i stimuleaza secretia de adrenalina. Tipul a avut candva si un fond de investitii personal si m-am gandit ca am putea sa dialogam cateva minute pe tema crizei actuale.
L-am intrebat daca criza actuala se datoreaza unei interventii prea mari a statului in economie sau, din contra, unei lipse de control. Surprinzator (dar nu chiar) mi-a spus ca totul se datoreaza lacomiei celor care au jonglat cu banii, investindu-i in produse financiare de ei create si ca, pana la venirea crizei in SUA laissez-faire era litera de lege. Apoi l-am intrebat de unde veneau acesti bani care puteau fi jonglati cu usurinta de capcaunii de pe Wallstreet cand suma media economisita de un american este foarte mica. Mai mult de cateva miliarde n-ar fi trebuit sa fie disponibile pentru speculatii. Las la o parte faptul ca o parte din depozitele americanilor ar fi trebuit sa mearga spre investitii in afaceri “normale”. Americanu’ mi-a spus ca bancile se puteau imprumuta de la FED pentru a acorda credite si ca nu prea existau restrictii in acest sens. Totusi a tinut sa precizeze ca nu bancile, cele care se imprumutau de la FED au avut probleme ci institutiile financiare care se ocupau de “jonglerii”. Am fost nevoit sa intreb daca nu cumva banii cu care jonglau smecherii de pe Wall Street erau aceiasi pe care FED ii aruncase cu larghete pe piata si ca surplusul de bani a fost cel care a stimulat “creativitatea” geniilor de pe Wall Street. Raspunsul a fost un sec “Probably” si discutia s-a incheiat din lipsa de timp.
Daca un fost consultant de pe Wall Street care nu se uita ca vitelul la poarta noua in analizele si comentariile expertilor nu stie (presupunand ca adevarata cauza e cea expusa de mine) care-i cauza crizei actuale ce pretentii poti avea de la americanul de rand care iese in strada ca sa ceara cresterea influentei statului in economie.
Am avut nenorocul sa citesc “Economia intr-o lectie” a lui Hazlitt dupa ce ne-a lovit criza, dar sunt convins ca un om de inteligenta rezonabila care a citit aceasta carte si care ar fi fost la curent cu stirile ar fi putut prevede criza. D’asta stiu ca ne afundam tot mai mult in criza cu fiecare masura pe care Boc&Co o iau pentru “stimularea” economiei.
PS: Nici Obama nu pare ca stie mai mult decat fostul investitor de pe Wall Street. Spun “nu pare” pentru ca singurul discurs al lui Obama pe care l-am ascutat (inainte sa fie ales presedinte) m-a dezgustat prin concentratia mare de “magic talk” si nu ma mai intereseaza personajul.
Taxa pe cola
Guvernul vrea sa introduca taxa pe alimentele nesanatoase. Ar trebui sa se numeasca “taxa pe incompetenta guvernului de a stimula economia altfel decat prin furt”. Asta numai un libertarian nenorocit putea s-o spuna.
Masura ar putea aduce la buget 1 miliard de euro. Se pare ca geniile de la Ministerul Sanatatii, cred ca aducerea unui miliard de euro la bugetul statului e o mare realizare. Daca n-as fi ateu as propune slujbe speciale sa ne rugam la Dumnezeu sa nu afle guvernantii ca impozitarea cu 90% a veniturilor populatiei ar aduce multe miliarde de euro la buget. Efectul masurii este unul singur: guvernul fura 1 miliard de euro de la populatie. Nici nu vreau sa ma gandesc cum au ajuns la aceasta suma? Au luat cifra de afaceri a Coca Cola si au inmultit-o cu un procent? Au luat in considerare si scaderea vanzarilor la alte produse cu tot ce inseamna asta (TVA, salariile angajatilor care le produc) sau chiar la produsele pe care vor sa le impoziteze (populatia s-ar putea sa nu fie dispusa sa plateasca mai mult de 3RON pe o sticla de cola)?
Dar sa lasam la o parte problema banilor, ochii dracilor, si sa incercam sa vedem imaginea de ansamblu, “za big picciar” vorba englezului. Masura are in vedere bunastarea pe termen lung a poporului roman.
“Intenţionăm introducerea unei taxe pe fast food, dulcuri, băuturi carbogazoase pentru susţinerea unor programe naţionale de sănătate” (Attila Cseke)
Multumim din inima Guvernului pentru grija deosebita pe care ne-o poarta. Ce nu inteleg eu este urmatorul lucru? De ce un mafiot manelist mancator de saorma trebuie mentinut in stare de sanatate? N-ar fi mai bine sa crape (sa zicem o criza de ficat produse de excesul de maioneza), pentru bunastarea pe termen lung a poporului roman? Eu zic ca ar fi mult mai bine daca guvernul ar oferi gratuit saorma si cola mafiotilor. Dar lasand la o parte mafiotii? Sa luam toata populatia Romaniei. Ne plangem ca somajul e prea mare. Daca o parte din someri ar muri atunci rata somajului ar scadea, nu? N-ar fi mai bine sa se ofere gratuit cartofi prajiti pentru someri? De ce nu se ofera cola gratuit pentru pensionari? Pe termen lung ar fi o masura extrem de benefica avand in vedere ca imbatranirea populatiei genereaza probleme tot mai mari pentru guvern in a gasi fonduri pentru pensii (ne-am imprumutat cateva zeci de miliarde de euro ca sa supravietuim cateva luni). Veti spune ca vreau sa moara somerii si batranii. Nici pe departe. Doar ca justificarea “binele general pe termen lung” nu exista. “Binele general pe termen lung” a fost dezideratul comunistilor si nazistilor.
Acum cativa ani Ministerul Sanatatii a facut un recensamant medical prin care a diagnosticat probleme de sanatate ale romanilor. Spitalele ar trebui sa stie ce sa asteapte in urmatorii ani. Ministerul Sanatatii are un buget pe care-l poate aloca. Pentru ce e nevoie de masura asta? Pentru cresterea sanatatii populatiei? Ministerul Sanatatii ar trebui sa stie ca, biologic vorbind, oamenii sunt foarte diferiti. Aveti mai jos inceputul unei prelegeri facut de Craig Venter care explica de ce unii oameni pot consuma cantitati impresionante de substante “nesanatoase”.
Sunt convins ca fiecare are printre cunostinte persoane care maninca aproape orice fara sa se ingrase si persoane carora li se dubleaza volumul abdominal dupa 1 pahar de cola. O vedeta TV prezenta pe copertile revistelor de barbati spunea ca bea 2 litri de cola pe zi. Nici din punct de vedere medical masura nu se justifica.
Nici din punct de vedere moral. O persoana care poate manca 3 saorma pe zi fara probleme trebuie sa plateasca plateasca o taxa pentru ca altii se ingrasa de la una pe saptamana? Sa presupunem ca este moral si ca persoana respectiva are alergie la peste (aliment sanatos, nu?). Nu este atunci la fel de moral ca cei ce pot manca peste fara probleme sa plateasca taxe pentru ca unii pestele este “nesanatos”?
2 kilograme de friptura de rata facuta cu mult unt dauneaza mai mult decat un hamburger de la Mac. E suficient sa ne aducem aminte cum s-au umplut camerele de garda ale spitalelor de sarbatori ca sa intelegem ca sarmalele, piftia, friptura, salata boeuf, vinul, palinca. Le impozitam si pe ele? Macar de sarbatori? Vara se va introduce o taxa de weekend pentru mici, pastrama si carnati? Daca vrem sa stimulam o alimentatie sanatoasa trebuie sa prevenim consumul excesiv de carne preparata la gratar prin paduri si la iarba verde. Mai ales ca se produce mult fum. Si asta dauneaza.
De ce exista aceasta masura? Pentru intarirea aparatului birocratic al statului evident. Pentru ca va fi nevoie de foarte multi oameni sa puna in aplicare masura. Cineva trebuie sa “gandeasca” ce alimente sunt “nesanatoase”. Lista acestora se va extinde in timp pentru ca, pe de o parte, cel care e platit s-o intretina trebuie sa-si asigure securitatea locului de munca si va gasi mereu justificare sa adauge alte alimente pe lista si, pe de alta parte, starea de sanatate medie a populatie va determina ce este si ce nu este sanatos (pentru americanii mancatori de hamburgeri o friptura in sange e “sanatate curata”, dar nu si pentru francezul ce consuma fromage cu vin). Altii soldati in aparatul birocratic al statului se vor ocupa cu aplicarea legii. Controale, amenzi, teroare (daca esti prins ca ai lipii, maioneza si cartofi prajti faci contrabanda cu saorma si evaziune fiscala). Doar pentru simplul fapt ca oferi un produs care este cerut de piata, dar statul considera ca n-ar trebui comercializat.
Cine mai crede ca avem economie de piata sa ridice mana sus. Nimeni?
Cartelul afaceristilor si armata birocratilor statului

“De Sarbatori, bonele castiga dublu”. Asa suna titlul unui articol din ziarul Libertatea tinut in mana de un co-calator cu Metrou. Ma gandeam ca asta e o situatie normala. Unele bone nu vor lucra de sarbatori, multi oameni vor vrea sa se distreze departe de copii si astfel, jocul cererii si al ofertei a stabilit ca salariul unei bone de sarbatori pe ora de baby-sitting va fi dublu.
Acum, ceva zile Bogdan Glăvan a scris un articol despre poliţia alimentară care a amendat pe cei care s-au organizat si au decis cresterea pretului la produsele de panificatie. Asa ca am inceput sa imi pun cateva intrebari:
- Daca s-ar dovedi ca bonele au vorbit intre ele ca unele sa-si ia “concediu” in acea perioada, ce ar face face “politia economica”?
- Presupunand ca un astfel de acord ar fi ilegal, de ce asociatiile profesionale (notari, avocati) si sindicatele, constituite tot in vederea protejarii drepturilor si cresterii avantajelor propriilor membri, sunt acceptate?
Au trecut 20 de ani de cand Statul avea “grija” de omul de rand si de cand, cica, avem economie de piata. Cu toate astea, statul inca are grija de omul de rand, protejandu-l de asocierile maleficilor oameni de afaceri. Din pacate, realitatea e ca atat Statul comunist cat si cel “capitalist” au ca unic scop propriul interes. A decis statul ca firmele “cartelizate” sa restituie banii cumparatorilor? Eventual prin reducerea sub “pretul corect” (care-o fi ala?) a pretului de vanzare pe o perioada egala cu perioada in care intelegerea si-a produs efecte? Evident ca nu. Statul a dat amenzi si a luat banii ca sa-si plateasca armata de functionari. Armata, care, atunci cand nu traieste din amenzi, traieste din taxe si impozite.
N-ar fi mai bine ca aceasta armata sa nu existe? As plati mai putine impozite iar cartelurile fabricilor de paine, al bonelor, al furnizorilor de apa plata cu lamaie vor stabili preturi mai mici, pentru ca nu mai trebuie sa faca provizioane si pentru “riscul de amenda”.
Tichetele de vacanta sau cum sa mimezi ca lucrezi

Subiectul tichetelor de vacanta este destul de vechi. Cu toate astea m-am gandit sa-l abordez pentru ca este un caz de manual. Vorbesc de manualul “Economia intr-o singura lectie” de Henry Hazlitt.
Pretextul masurii este simplu: cum facem sa stimulam economia romaneasca? Sau doar o parte a ei? Poate turismul? Se iau 2 miliarde de de euro si se “impart” oamenilor doar daca ii cheltuie pe vacanta urmand ca cu acesti bani turistii sa plateasca salarii pentru chelneri, ospatari, soferi pentru servicii alimentare, de transport si divertisment. Rezultate palpabile care vor fi vizibile la toamna, cand sunt convins ca ministresa blonda se va lauda cu realizarile turismului romanesc pe timp de criza.
Care sunt efectele reale ale masurii? In primul rand 2 miliarde de euro cheltuite de la buget. Presiunea fiscala ar fi putut fi scazuta cu 2 miliarde de euro. Avand in vedere ca sunt 9 milioane de romani muncesc in acest moment presiunea fiscala asupra acestora ar fi putut fi redusa cu 222euro/persoana. “Doar 20euro/luna” ar zice unii. Asta in conditiile in care aproape 1.300.000 ar beneficia de acest program.
Am fost recent pe Litoral. Un cuplu (fara copil) isi poate asigura un concediu decent de 1 saptamana cu 400euro. Vedem din start ca daca s-ar fi redus presiunea fiscala cu 200euro/persoana (adica 400euro/familie) 9.000.000 de oameni ar fi putut beneficia de concediu.
Desigur o eventuala relaxare fiscala nu s-ar fi tradus in totalitate in concedii. Multi ar fi putut folosit banii suplimentari in alte scopuri care ar fi stimulat economia in aceeasi masura daca nu mai mult:
- pentru economisire - care ajuta crearea fondurilor necesare pentru creditarea intreprinderilor
- pentru achizitia de bunuri de folosinta indelungata
- pentru incheierea unei pensii private (200euro/an/persoana reprezinta o contributie frumusica la pensia suplimentara)
Un avantaj clar al stimularii turismului prin relaxare fiscala ar fi fost dat de costurile reduse. Programul blondei de la minister solicita cheltuieli pentru tiparirea tichetelor, gestionarea fondurilor, urmarirea cheltuirii corecte a banilor etc. Multi bugetari vor avea impresia ca muncesc si ca au o contributie la “mersul economiei”. E o iluzie. Statul trebuie doar sa vegheze ca legile sunt respectate. Nu sa creeze locuri de munca ce nu produc valoare adaugata.
Sursa imagine: gandul.info






