Esti aici: Prima pagina » Arhiva pentru dumnezeu

Masoneria, dovada ca Dumnezeu nu exista

Este de-a dreptul banal sa gasesti in crestinism idei contradictorii. Nici n-ar putea fi altfel cand e nevoie de volume intregi de apologetica sa explice de ce 3=1, de ce zeul care a impietriet inima unui faraon este un admirator fanatic al liberului arbitru si de ce e ok sa-ti ucizi copilul daca auzi o voce care-ti spune asta.

Astazi am sa vorbesc despre o conspiratie foarte draga crestinilor: conspiratia masonilor. Imaginati-va ca un tata care are reputatia unui tata iubitor, asa cum si Yehova are reputatia printre crestini ca este un tata iubitor, afla ca, la scoala in care invata fiul sau de 8 ani, Andrei, exista cativa pusti de 14 ani, membri grupului Musonii, care pun la cale un complot impotriva acestuia. Acest tata iubitor, pe nume Hovaye, afla ca grupul Musonii vor sa-l convinga pe fiul sau ca este infiat. Pentru aceasta Musonii au contrafacut un certificat de nastere din care ar reiesi ca Andrei nu este fiul lui Hovaye. Mai mult Musonii au adus martori care sa-l convinga pe Andrei de acest adevar si chiar au cumparat niste pastile care sa-l faca pe Andrei sa fie mai credul (cam asa cum cred crestinii ca masonii vor sa le implanteze cipuri).

Ce credeti ca face Hovaye? Se duce sa-i ia la bataie pe Musoni? Sau sa-l ia la o discutie pe Andrei, sa-i explice cum sta treaba cu Musonii? Nu. Hovaye, plateste un fost puscarias, ce a petrecut 25 de ani de inchisoare pentru omor calificat sa-l convinga pe Andrei ca Musonii sunt “baietii rai”. In plus, ii spune puscariasului sa-i comunice lui Andrei ca daca-i crede pe Musonii o sa-l impuste in cap, iar daca nu-i crede o sa primeasca drept rasplata o importanta suma de bani.

Sa presupunem ca nu suntem in situatia lui Andrei care va trebui sa fie foarte atent ce crede ci suntem niste observatori externi. Daca am sti cu siguranta ca Hovaye chiar il va impusca in cap pe Andrei daca-i crede pe Musoni, ce parere ne-a face despre acesta? Ca e orice, numai un tata iubitor nu. Hovaye are doar reputatia ca ar fi un tata iubitor.

Un crestin nu are absolut nici un motiv sa creada ca Yehova este un tata iubitor si, in acelasi timp, un observator pasiv al complotului masonic. Decat daca are creierul atat de ametit de centrifuga masinii de spalat creiere, numita Biserica, incat nu mai poate face diferenta intre iubirea unui parinte si ura unui dusman. Crestinii au de ales: fie considera ca Dumnezeu este un tata iubitor, asa cum pretinde Biserica ca este, si ca Biserica mananca rahat cand vorbeste de conspiratia masonica, fie ca intr-adevar conspiratia masonica este reala, asa cum pretinde Biserica ca este, si ca Biserica mananca rahat cand spune ca Dumnezeu e un tata iubitor.

Dumnezeu, detectorul de rahat

Paradoxal, conceptul de Dumnezeu e mai util pentru atei decat pentru credinciosi (”Misterioase sunt caile Domnului”). Dumnezeu (ca si concept) confera credinciosilor un oarecare confort psihic (dreptul de a visa la Justitia Perfecta si la Rai), pretul platit este relativ mare: statul in genunchi si umilirea in fata viermilor in sutana, parcurgea de ritualuri fara utilitate (ex: rugaciunea) sau chiar nocive (postul pentru persoanele cu probleme de sanatate).

Pentru atei, renuntarea la speranta unor raiuri verzi pe pereti vine, pe langa cresterea acuitatii vizuale (preotul este vazut doar ca un vierme imbracat ciudat si nu ca o sursa a adevarului), sanatate mai buna pentru genunchi si coloana vertebrala si cu un beneficiu suplimentar cu valoare practica imediata. Mai exact este conceptul de Dumnezeu este un excelent detector de cacat (bullshit vorba americanului).

Sa dau un exemplu concret: sa zicem ca te intereseaza sa-ti dezvolti anumita latura a personalitatii sau sa corectezi un comportament si nu stii care din cartile de dezvoltare personala ar fi mai folositoare. Sa zicem ca afli pe un blog relativ apreciat de cartea “Putere versus forta” care-ti spune ca sunt nspe nivele de dezvoltare. Unele lucruri pe care le zice par ca fac sens asa ca tot nu stii daca respectiva carte merita investitia. Sunt prea multe carti de dezvoltare personala ca toate sa contina doar informatii corecte, dar, folosind propria ratiune poti alege ce e bun de bagat la cap si ce nu. Dar cand ajungi la pagina care-ti spune ca trebuie sa ai o perspectiva asupra lui Dumnezeu deja poti sa cauti alta carte. Aproape ca pot spune “Multumesc lui Dumnezeu (ca si concept) ca m-a scapat de aruncat banii pe fereastra”.

Si in cazul politicii conceptul de Dumnezeu e de un real ajutor. Demagogul il ia imediat in brate pe Dumnezeu si merge la biserica (mai ales in campaniile electorale). Credinciosii n-au stiut ce sa inteleaga cand au vazut ca Basescu, Geoana si altii mergeau pe la manastiri. Pentru mine, Dumnezeu (ca si concept) m-a ajutat sa-i vad drept ceea ce sunt cu adevarat: mancatori de cacat.

Argumentul sociopatic al existentei lui Dumnezeu

Am auzit de multe ori crestini care sustin ca Dumnezeu exista prezentand argumentul moralei absolute: “Daca nu exista un Dumnezeu care sa stabileasca regulile absolute ale moralitatii relativismul moral va declansa haos, vor fi numai crime, violuri si furturi”. Mai sunt si alte variante, care sunt sigur ca va sunt cunoscute.

Ca si in cazul argumentelor filozofice ale existentei lui Dumnezeu, prima obiectie care exista in privinta acestui argument este: “Ce legatura are?”. Asa cum argumentul primei cauze nu aduce nici un argument in privinta existentei unei prime cauze triple care are un fiu si care s-a rastignit pe cruce nici existenta unui standard moral absolut legiferat de o entitate supranaturala nu aduce nici un argument in privinta existentei unui complet de judecata numit Trinitatea care are in componenta un judecator care a venit pe Pamant si a blestemat un smochin ca-i era foame. Unii vor spune ca astea fac parte din procesul numit “construirea cazului” in care, cel care argumenteaza o pozitie aduce dovezi care se acumuleaza si care, impreuna, justifica concluzia. Lasand la o parte faptul ca aceasta tehnica ne poate duce la concluzii false (ex: daca stim ca cineva a fost in vacanta la Paris, si a fost in vacanta in 2009 nu putem trage concluzia ca acea persoana a fost in vacanta la Paris in 2009) fiecare argument trebuie sa sustina o parte a concluziei. Concluzia ca Dumnezeu este Trinitatea Crestina necesita acceptarea Bibliei drept dovada, ceea ce exclude necesitatea argumentului imperativului moral (daca Biblia e adevarata, atunci Dumnezeu exista si este Trinitatea).

A doua problema a acestui argument este: “Ce cauta cutia asta aici?”. Este frecventa opinia credinciosilor ca Dumnezeu nu poate fi inclus in niste limite, si ca nu este obligat sa respecte nici macar regulile logicii. Se pare, ca credinciosii, accepta sa-l scoata pe Dumnezeu din cutia logicii, dar nu accepta sa-l scoata din cutia moralitatii. De ce are Dumnezeu obligatia sa fie moral, sa stabileasca limitele absolute ale moralei? Eeee… cum l-am scos pe Dumnezeu in afara logicii, normal ca la intrebarea asta nu se raspunde logic si raspunsul este “pentru ca ipse dixit” unde “ipse” este un preot sau o figura autoritara din copilaria individului si pentru ca “ipse” i-a spus ca un alt “ipse” (ala care a scris Biblia) a vorbit direct cu Dumnezeu. Si aceasta obiectie, indica faptul ca nu este nevoie de acest argument pentru a ajunge la concluzia ca Dumnezeu este Trinitatea Crestina.

Chiar presupunand ca interlocutorul nu crede in Biblie si argumentul chiar este destinat sa sustina ideea ca exista un Dumnezeu (nu cel crestin) argumentul este inutil. Prespunand ca exista niste legi morale absolute, nimic nu sugereaza ca Dumnezeu le-a dat sau ca Dumnezeu exista (s-a sinucis intre timp?). In plus, existenta unor legi de “modelare” a comportamentului este inutila daca nu exista si mecanismul care sa pedepseasca comportamentul “ilegal”. Este imperios necesar, ca dupa stabilirea acestor reguli, ca ele sa aiba si o valoare reala, Dumnezeu sa infiinteze si Tribunalul si Puscaria. Ori, pentru a justifica aceste noi “institutii” e nevoie de… Biblie. Ne intoarcem deci la inutilitatea argumentului, singurul lucru carte trebuie demonstrat fiind afirmatia Biblia = Adevarul.

Lasand la o parte aceste “tehnicalitati” sa analizam ce spune acest argument despre cel care-l spune. Persoana care prezinta acest argument spune ca “Daca nu exista Dumnezeu care sa ne spuna ce avem voie sa facem si ce nu trebuie sa facem, eu nu gasesc nici un motiv care sa ma opreasca sa nu ucid, violez, fur sau chiar sa fur copilul unei mame sa-l violez si apoi sa-l ucid.” D’asta numesc eu, argumentul sociopatic al existentei lui Dumnezeu. Interlocutorul crede ca nimic, in afara unei pedepse infinite, nu ne-ar opri sa ne comportam ca niste zombi insetati de sange. Teoria mintii ne spune ca atribuim altora aceleasi tipare de gandire pe care le utilizam si noi. Interlocutorul trebuie ca crede acelasi lucru si despre el. Pe el nu l-ar opri nici puscaria sa nu violeze copii, nici posibila ostracizare a celorlalti membrii ai societatii, nici macar frica de retaliere a celui agresat. Nu, aceste “mici” inconveniente temporare nu-l deranjeaza. Nu, sociopatul are nevoie sa stie ca va fierbe pentru eternitate intr-un cazan cu smoala ca sa-si inabuse instinctele criminale.

Pe cei care utilizeaza acest argument ii sfatuiesc sa nu mai citeasca acest blog si sa-si pastreze credinta. Pana la moarte. Pe bune!

Petre Tutea, dialoguri cu Dumnezeu (III)

Citeste intai prima si a doua parte

Disclaimer: Dialogul urmator se bazeaza pe fapte si intamplari imaginate. Orice asemanare cu persoane reale sau dumnezei inchipuiti este pur intamplatoare.

Dumnezeu: Intrebarile despre cunoastere au un singur context: “De unde stii?” Nu exista un context pe Pamant si un altul in Cer. Tot ceea ce pretinzi ca stii trebuie sa aibe un raspuns satisfacator la intrebarea “De unde stii asta?”
Petre Tutea: Vorbeam despre credinta nu despre cunoastere. Dumnezeu voia credinta pe Pamant. In ceruri nu mai e nevoie.
Dumnezeu: Din nou intreb: “De unde stii ce vreau si ce nu vreau eu in ceruri?”
Petre Tutea: Dumnezeu a facut ca viata pe Pamant sa fie un test pentru Viata de Apoi. Deci, nu exista teste in Viata de Apoi.
Dumnezeu: Asta e Viata de Apoi? N-ar trebui sa fie si altii pe aici? Ca doar nu esti singurul care merita sa se bucure de ea.
Petre Tutea: Am murit pe Pamant, traiesc altundeva, ce altceva ar putea fi?
Dumnezeu: Nu orice forma de existenta dupa viata pamanteasca este Viata de Apoi. Viata de Apoi, cea pentru care ati fost testati are, conform credintei tale, doua forme, Raiul si Iadul. Corect?
Petre Tutea: Da.
Dumnezeu: Cum nu esti nici in Iad, nici in Rai, putem concluziona ca asta nu e Viata de Apoi, care urmeaza a fi premiul sau pedeapsa pentru testul vietii?
Petre Tutea: Da. Dar asta ce mai e atunci?
Dumnezeu: Daca tu crezi ca Dumnezeu iubea atat de mult credinta, atunci asta ar putea fi alt test. Poate vreau sa-ti ofer un premiu mai mare.
Petre Tutea: Mai mare decat fericirea eterna? Incep sa cred din ce in ce mai mult ca esti Satan. Numai el ar putea sa ma tenteze cu recompense mai mari decat ce ofera Dumnezeu. Care nu exista de fapt. Nimic nu e mai maret decat Raiul.
Dumnezeu: De ce spui asta?
Petre Tutea: Pentru ca Raiul este o stare permanenta de fericire.
Dumnezeu: Fericirea e supra-evaluata.
Petre Tutea: Asta numai Satan o putea spune.
Dumnezeu: Sau cineva care chiar stie despre ce vorbeste. Dumnezeu este etern?
Petre Tutea: Da.
Dumnezeu: Creatia are un inceput?
Petre Tutea: Da.
Dumnezeu: Deci Dumnezeu a existat de unul singur inainte de Creatie?
Petre Tutea: Da.
Dumnezeu: Si cum crezi ca era Dumnezeu cand era singur-singurel?
Petre Tutea: La ce te referi?
Dumnezeu: Era fericit?
Petre Tutea: Cu siguranta.
Dumnezeu: Deci, conform propriilor tale spuse, Dumnezeu inainte de Creatie a trait o vesnicie fericit?
Petre Tutea: Da.
Dumnezeu: Daca, nimic nu e mai presus de o permanenta stare de fericire, de ce crezi ca Dumnezeu a creat acest Univers?
Petre Tutea: Nu stiu.
Dumnezeu: Indrazneste! Da-ti cu parerea!
Petre Tutea: Din plictiseala?
Dumnezeu: Aproape, foarte aproape. Doar o eternitate distanta de adevar.
Petre Tutea: Nu inteleg.
Dumnezeu: Trebuie sa-ti arat starea de fericire despre care vorbesti ca sa intelegi despre ce e vorba. In curand te voi face fericit. Ma intorc peste 100 de ani pamantesti, ca mai trebuie sa vorbesc si cu altii.
Petre Tutea: Chiar sunt curios.
Dumnezeu: Start!

(va urma…)

Decembrie, anotimpul crimelor legale

Sa zicem ca esti un mafiot si ai de facut o “treaba murdara”. Ai multe posibilitati sa-ti indepinesti sarcina: un glont in cap, un “accident” de masina etc. Daca este iarna, ai sansa sa-ti faci treaba fara sa fii tras la raspundere. Metoda e simpla, desi e posibil sa ca “ustensilele” sa nu-ti fie la indemana. Avantajul e ca politia nu te investigheaza pentru crima daca folosesti aceasta metoda. Dezavantajul e ca metoda nu este 100% sigura si “tinta” poate scapa.

Cum se procedeaza? Se ia un lac inghetat, se face o copca, in caz ca nu exista deja una, se aduce victima pe marginea copcii si se arunca victima. Daca la contactul cu apa rece “tinta” face stop-cardiac legea spune decesul s-a produs din cauze naturale. Operatia se poate repeta de trei ori (sfanta treime a mafiotilor). Daca si a dupa 3 incercari “tinta” nu s-a lepadat de… viata, operatiunea se poate repeta in lunile ianuarie si februarie, sau in alte luni in locatii care au conditii meteo prielnice.