Esti aici: Prima pagina » Arhiva pentru credinta

Argumentul sociopatic al existentei lui Dumnezeu

Am auzit de multe ori crestini care sustin ca Dumnezeu exista prezentand argumentul moralei absolute: “Daca nu exista un Dumnezeu care sa stabileasca regulile absolute ale moralitatii relativismul moral va declansa haos, vor fi numai crime, violuri si furturi”. Mai sunt si alte variante, care sunt sigur ca va sunt cunoscute.

Ca si in cazul argumentelor filozofice ale existentei lui Dumnezeu, prima obiectie care exista in privinta acestui argument este: “Ce legatura are?”. Asa cum argumentul primei cauze nu aduce nici un argument in privinta existentei unei prime cauze triple care are un fiu si care s-a rastignit pe cruce nici existenta unui standard moral absolut legiferat de o entitate supranaturala nu aduce nici un argument in privinta existentei unui complet de judecata numit Trinitatea care are in componenta un judecator care a venit pe Pamant si a blestemat un smochin ca-i era foame. Unii vor spune ca astea fac parte din procesul numit “construirea cazului” in care, cel care argumenteaza o pozitie aduce dovezi care se acumuleaza si care, impreuna, justifica concluzia. Lasand la o parte faptul ca aceasta tehnica ne poate duce la concluzii false (ex: daca stim ca cineva a fost in vacanta la Paris, si a fost in vacanta in 2009 nu putem trage concluzia ca acea persoana a fost in vacanta la Paris in 2009) fiecare argument trebuie sa sustina o parte a concluziei. Concluzia ca Dumnezeu este Trinitatea Crestina necesita acceptarea Bibliei drept dovada, ceea ce exclude necesitatea argumentului imperativului moral (daca Biblia e adevarata, atunci Dumnezeu exista si este Trinitatea).

A doua problema a acestui argument este: “Ce cauta cutia asta aici?”. Este frecventa opinia credinciosilor ca Dumnezeu nu poate fi inclus in niste limite, si ca nu este obligat sa respecte nici macar regulile logicii. Se pare, ca credinciosii, accepta sa-l scoata pe Dumnezeu din cutia logicii, dar nu accepta sa-l scoata din cutia moralitatii. De ce are Dumnezeu obligatia sa fie moral, sa stabileasca limitele absolute ale moralei? Eeee… cum l-am scos pe Dumnezeu in afara logicii, normal ca la intrebarea asta nu se raspunde logic si raspunsul este “pentru ca ipse dixit” unde “ipse” este un preot sau o figura autoritara din copilaria individului si pentru ca “ipse” i-a spus ca un alt “ipse” (ala care a scris Biblia) a vorbit direct cu Dumnezeu. Si aceasta obiectie, indica faptul ca nu este nevoie de acest argument pentru a ajunge la concluzia ca Dumnezeu este Trinitatea Crestina.

Chiar presupunand ca interlocutorul nu crede in Biblie si argumentul chiar este destinat sa sustina ideea ca exista un Dumnezeu (nu cel crestin) argumentul este inutil. Prespunand ca exista niste legi morale absolute, nimic nu sugereaza ca Dumnezeu le-a dat sau ca Dumnezeu exista (s-a sinucis intre timp?). In plus, existenta unor legi de “modelare” a comportamentului este inutila daca nu exista si mecanismul care sa pedepseasca comportamentul “ilegal”. Este imperios necesar, ca dupa stabilirea acestor reguli, ca ele sa aiba si o valoare reala, Dumnezeu sa infiinteze si Tribunalul si Puscaria. Ori, pentru a justifica aceste noi “institutii” e nevoie de… Biblie. Ne intoarcem deci la inutilitatea argumentului, singurul lucru carte trebuie demonstrat fiind afirmatia Biblia = Adevarul.

Lasand la o parte aceste “tehnicalitati” sa analizam ce spune acest argument despre cel care-l spune. Persoana care prezinta acest argument spune ca “Daca nu exista Dumnezeu care sa ne spuna ce avem voie sa facem si ce nu trebuie sa facem, eu nu gasesc nici un motiv care sa ma opreasca sa nu ucid, violez, fur sau chiar sa fur copilul unei mame sa-l violez si apoi sa-l ucid.” D’asta numesc eu, argumentul sociopatic al existentei lui Dumnezeu. Interlocutorul crede ca nimic, in afara unei pedepse infinite, nu ne-ar opri sa ne comportam ca niste zombi insetati de sange. Teoria mintii ne spune ca atribuim altora aceleasi tipare de gandire pe care le utilizam si noi. Interlocutorul trebuie ca crede acelasi lucru si despre el. Pe el nu l-ar opri nici puscaria sa nu violeze copii, nici posibila ostracizare a celorlalti membrii ai societatii, nici macar frica de retaliere a celui agresat. Nu, aceste “mici” inconveniente temporare nu-l deranjeaza. Nu, sociopatul are nevoie sa stie ca va fierbe pentru eternitate intr-un cazan cu smoala ca sa-si inabuse instinctele criminale.

Pe cei care utilizeaza acest argument ii sfatuiesc sa nu mai citeasca acest blog si sa-si pastreze credinta. Pana la moarte. Pe bune!

Decembrie, anotimpul crimelor legale

Sa zicem ca esti un mafiot si ai de facut o “treaba murdara”. Ai multe posibilitati sa-ti indepinesti sarcina: un glont in cap, un “accident” de masina etc. Daca este iarna, ai sansa sa-ti faci treaba fara sa fii tras la raspundere. Metoda e simpla, desi e posibil sa ca “ustensilele” sa nu-ti fie la indemana. Avantajul e ca politia nu te investigheaza pentru crima daca folosesti aceasta metoda. Dezavantajul e ca metoda nu este 100% sigura si “tinta” poate scapa.

Cum se procedeaza? Se ia un lac inghetat, se face o copca, in caz ca nu exista deja una, se aduce victima pe marginea copcii si se arunca victima. Daca la contactul cu apa rece “tinta” face stop-cardiac legea spune decesul s-a produs din cauze naturale. Operatia se poate repeta de trei ori (sfanta treime a mafiotilor). Daca si a dupa 3 incercari “tinta” nu s-a lepadat de… viata, operatiunea se poate repeta in lunile ianuarie si februarie, sau in alte luni in locatii care au conditii meteo prielnice.

Harry Potter, documentar Discovery?

Multi cred ca seria de filme Harry Potter este transpunerea cinematografica a unor opere de fictiune (a se citi “fara legatura cu realitatea”) ale unei autoare engleze. Am spus multi, pentru ca exista si cativa sceptici care nu cred asta. Sunt oameni care nu se lasa usor pacaliti si pun sub semnul intrebarii tot ce le livreaza mass-media.

Daca vizitati forumurile crestine veti vedea ca mersul pe apa al lui Chris Angel este o demonstratie a Satanei care batjocoreste credinta prin repetarea uneia din minunile lui Isus. Pentru acesti oameni sceptici, lumea este, in realitate, magica. Adica plina de magia. Oamenii sfideaza legile fizice la simpla ridicare din spranceana a Satanei sau a lui Dumnezeu. Asta, evident, in functie de imbracamintea practicantului. Pentagrama desenata pe tricou e semn ca “minunea” (in sensul de incalcare a legilor universului) vine de la Satan, patrafirul si cadelnita sunt dovada ca minunea vine de la Dumnezeu.

In aceste conditii, cine poate spune cu certitudine ca seria de filme Harry Potter nu este o serie de documentare Discovery ce reprezinta o incursiune in lumea magiei. Urmeaza apologetica la posibilele intrebari contestatare:

Q: De ce cartile au aparut inainte filmelor?
A: Faptul ca filmele au aparut dupa lansarea cartilor e o strategie de marketing. Discovery Channel castiga bani si de pe urma documentarelor si din vanzarea cartilor

Q: Dar personajele sunt interpretate de actorii adevarati!
A: Actorii din “filme” apar si in alte productii. “Actorii” sunt magicieni adevarati care-si ascund adevarata identitate aparand si in alte filme.

Q: Dumbledore nu exista in literatura religioasa. Cum se explica asta?
A: Adevarul este mult mai ciudat. Dumbledore este de fapt Parintele Cleopa care nu a murit ci a fost lasat pe Pamant sa duca in continuare lupta cu Intunericul.

Q: Cine este “Cel al carui nume nu poate fi rostit”?
A: Ba poate fi rostit. Ia spune “val”, “de” , “mort”. Vezi ca se poate?

Q: Stii la ce ma refer.
A: Stii care e raspunsul. Incepe cu “Sa” si se termina cu “an”. E Sandokan, tigrul malayezian. Care la randul lui e Satan. Doar nu ai fost credul sa crezi ca si seria de filme Sandokan erau fictiune. Erau tot o modalitate prin care Satan se arata lumii ca sa atraga un val de simpatie asupra sa.

Un comic celebru spunea ca creationistii se uita la Fred si Barney ca la un documentar. Nu l-am crezut pana de curand. Mai jos gasiti un filmulet cu un evanghelist care crede ca seria de desene animate Pokemon e un fel de clasa de lucru manual.

Ateii vechi si noi

Recent a avut loc o dezbatere intitulata “Ateismul, noul fundamentalism”, o alta incercare a taberei religioase de a-si pune credinta intr-o lumina favorabila improscand cu noroi in tabara adversa.

Inainte de asta a mai fost o tentativa de atacare a ateismului prin incercarea separarii ateilor activi intr-o tabara speciala numita “ateii noi”. Nu stiu care a fost efectul mediatic al acestor incercari dar banuiesc ca creationistii (vechi si noi) si-au mai trecut pe lista o victorie impotriva “irationalei necredinte”. Cred ca demersul taberei religioase face parte din programul amplu de indoctrinare inceput acum cateva mii de ani, dar asta e doar parerea mea.

Demersul mi se pare neindreptatit din mai multe puncte de vedere:

1. “Problema” ateismului e o falsa problema in crestinism. Am discutat aici. Crestinii nu s-au inteles asupra doctrinei cand era o singura biserica. Cu atat mai mult nu se va intampla asta acum, cand sunt 34.000 de secte.

2. Ateismul precede crestinismului. Nu stiu cum poate un crestin sa ridice problema “ateismului nou” cand ateismul e mai vechi decat crestinismul. Inca din secolul 5 i.e.n se gasea cate un filozof facea pe “desteptul” prin Grecia Antica si sa declare ca Zeus nu exista. Diagoras se prea poate sa fi fost un ateu nou, dar Dawkins, Harris si Hitchens nu sunt. De fapt primii crestini erau numiti atei pentru ca nu credeau in zeul majoritatii populatiei. Asta se intampla si acum, cu diferenta ca majoritatea se formeaza si se destrama in functie de conjunctura (catolicii sunt eretici in Romania ortodoxa, dar intra la numaratoare cand trebuie sa aratam ca suntem un popor crestin). Doar pentru ca sub protectia armatei s-au scris biblioteci intregi de apologetica crestina nu inseamna ca Yehova este mai real decat Zeus, asa cum nici publicarea celei de a 7-a carti din seria Harry Potter nu face din zburatul pe matura un mijloc de locomotie alternativ.

3. Ateismul e supra-evaluat. Pentru mare parte din atei, ateismul este o concluzie si nu o ipoteza, la fel cum credinta este o concluzie si nu ipoteza. Asa cum nimeni nu s-a trezit peste noapte cu avand in cap toate convingerile compatibile cu crestinismul, nici ateii nu au postulat inexistenta unui creator in urma unui vis urat. Daca presupozitiile rationamentului care conduce la ateism sunt gresite atunci acelea ar trebui combatute. Daca rationamentul care duce la ipoteza la concluzie este gresit atunci acesta trebuie combatut. Ateii sunt in primul rand adepti ai pragmatismului si apoi, ca si corolar, adepti ai ateismului. Ateii sunt in primul rand adepti ai naturalismului si apoi, ca si corolar, adepti ai ateismului. Ateii sunt in primul rand adepti ai scepticismului si apoi, ca si corolar, adepti ai ateismului.

Fundamentalismul ateilor vechi si noi este fundamentalismul pragmatismului, naturalismului si scepticismului.

Ateismul, falsa problema a credinciosilor

In discutiile cu ateii, crestinii (mai ales cei creationisti) se arata de multe ori contrariati de obtuzitatea necredinciosilor si-i acuza pe acestia ca refuza intentinat sa vada ca Dumnezeu se afla in spatele complexitatii universului, scopului vietii sau a oricarui alt aspect, real sau inchipuit, al lumii inconjuratoare care li se pare inexplicabil.

Evident ca problema este falsa si ca credinciosii nu vor ca noi sa credem intr-un creator ci vor sa credem EXACT in zeul lor. Acest fapt este evident si este demonstrabil printr-o vizita pe forumurile in care se intalnesc crestini si musulmani sau crestini ortodocsi si crestini catolici. Atat timp cat prin preajma nu este vreun ateu asupra caruia toti sa se arunce ca hienele, vor incepe discutiile teologice pe tema suprematiei credintei fiecaruia in fata credintei celorlalti.

Cunoscand acest lucru am avut acum ceva timp urmatorul dialog:

Ateul: Eu nu cred in nici un Dumnezeu.
Credinciosul: Nu crezi in Isus?
Ateul: Da, si in nici un alt Dumnezeu.
Credinciosul: Cum adica? Nu crezi ca exista un Dumnezeu care a creat Universul?
Ateul: Exact.
Credinciosul: Si cum iti explici originea universului, a vietii, scopul vietii, frumusetea naturii si tot ce e in jurul tau?
Ateul: Explicatia ta este Dumnezeu?
Credinciosul: Da.
Ateul: Si daca as crede te-ar multumi cu ceva?
Credinciosul: Da.
Ateul: Am sa-ti demonstrez ca nu te-ar multumi deloc.
Credinciosul: Stii tu ce as gandi eu?
Ateul: Da. Sa zicem ca de maine eu cred in Dumnezeu. Iti poti imagina asta?
Credinciosul: Da.
Ateul: Iar Dumnezeul in care voi crede eu de maine te va arunca in Iad pentru eternitate pentru ca ai crezut in Biblie.
Credinciosul: Asta de unde ai mai scos-o?
Ateul: De ce iti pasa? Ai spus ca ai fi multumit daca as crede intr-un creator al Universului.

De aici discutia a mers in directia obisnuita. “Biblia e cuvantul lui Dumnezeu”, “Crestinismul e singura religie adevarata”, toate indicand adevarata problema a crestinilor: faptul ca nu credem in acelasi zeu in care cred si ei. Aceeasi problema care a stat si la baza Cruciadelor si Inchizitiei.