Esti aici: Prima pagina » Arhiva pentru comunism

Despre valoarea unei sticle cu apa

Acum ceva timp am avut “o contra” cu un comunist nou, Jethro pe numele sau (l-avantgarde.blogspot.com) care a si publicat un articol in care-si declara superioritatea intelectuala. Toata discutia pornise de la aroganta mea in a afirma ca cererea si oferta stabilesc pretul unui produs.

Se pare ca Jethro si-a dat seama ca ar fi o ineptie sa spui ca cererea si oferta nu influenteaza pretul unui produs si a considerat ca trebuie sa precizeze ca cererea si oferta influeteaza pretul.

*Nota:
In textul de mai sus nu am vorbit despre cerere si oferta, intrucat aceasta este deja alta discutie. Sigur ca cererea si oferta influenteaza pretul unui produs, dar cum explicam faptul ca pretul mediu al unui automobil nu poate fi niciodata egal cu cel al unei sticle cu apa Dorna?

Cererea si oferta fac ca pretul sa urce sau sa coboare in jurul unei valori! Aceasta este data de volumul de munca necesar pentru realizarea acestui produs. Pretul poate sa urce sau sa coboare in jurul acestei valori in functie de conditiile pietei insa niciodata pretul mediu(reflectarea bănească a valorii bunurilor sau serviciilor) nu va fi la fel pentru un capsator si pentru un Sistem Home Cinema Philips.

Deci in conditiile pietei pretul unei sticle cu apa Dorna variaza in jurul unei valori medii (determinata 100% obiectiv in functie de cantitatea de munca incorporata) dar niciodata (atentie!) aceasta nu va fi egala cu pretul unui autoturism. Se pare ca comunistul nostru a citit prea mult Marx si i s-a atrofiat imaginatia. Sa-l ajutam cu un exercitiu de imaginatie.

Sa ne imaginam ca Jethro se afla de 3 zile la volanul unui Maybach pe o duna in Sahara si ca nu are apa. Nici o caravana nu a trecut pe acolo de cand s-a terminat benzina din rezervor. La un moment dat un beduin trece pe langa Maybach iar Jethro il intreaba cu vocea stinsa “Apa, Water, Eau”. Beduinul ii raspunde “iti dau o sticla de apa daca-mi dai masina”.

Intrebarea este: Va avea Jethro puterea sa se pise pe valoarea obiectiva a limuzinei Maybach sau va muri pe altarul valorii corecte bunurilor?

In anumite conditii piata (cererea si oferta) poate stabili ca o sticla de apa Dorna poate face mai mult decat un Maybach.

Reclama la impozitul pe avere

Sebastian Vladescu: Propun impozitarea la maxim a averilor.

Contribuabilul: Care averi?

Sebastian Vladescu: Maxim am spus.

Blog de ‘telectual comunist

Vizitand blogroll-ul site-ului avantgardei comuniste romanesti (despre a carui echipa editorialacenzoriala am scris recent) am descoperit blogul unui intelectual comunist. Cred ca este blogul unui intelectual pentru ca are pe frontispiciu, scris mare, cuvantul “Intelectual”.

Cum nici capitalismul pe care l-am cunoscut eu (ala romanesc facut cu jumatate de masura) nu m-a convins, o voce interioara imi spunea “Mai da-le o sansa! Mai da-le o sansa!”. Am cedat insistentelor enervantei voci si am citit ultimul articol, intitulat “CAPITALISMUL CA RELIGIE”. Era un semn de rau augur, pe care l-am ignorat (ce sa fac, se mai auzea ecoul vocii interioare).

Articolul nu prezinta nici un argument convingator in privinta concluziei ci doar citate din diversi autori (5 la numar). Cam multe “somitati” adunate la un loc sa sustina o concluzie care are nevoie doar de prezentarea unor similitudini intre capitalism si religie. Sa analizam pe rand insa fiecare argument:

“In capitalism se recunoaste o religie, caci el serveste la satisfacerea acelorasi griji, chinuri si nelinisti la care asa zisele religii dadeau odinioara raspunsul”. - Walter Benjamin, filozof german, 1921

Desi economia nu e o stiinta exact cred ca ar fi fost mai potrivit ca un economist sa critice teoria capitalismului si nu un critic literar. Si eu care credeam ca orice teorie politica sau economica serveste la satisfacerea acelorasi nelinisti la care se incearca raspunsuri inca de pe vremea filozofilor antici. Se pare insa ca, orice raspuns la o intrebare suficient de veche nu poate fi decat o… religie. Cel putin asta pare a spune eseistul german.

“Trei sunt trasaturile ce pot fi recunoscute in structura religioasa a capitalismului. El este in primul rand un cult, poate cel mai extrem cult ce a existat. El nu are o dogma, o teologie, ci isi extrage importanta numai din cultul propriu. Utilitarismul capata din acest punct de vedere coloratura sa religioasa. Cea de a doua trasatura este durata permanenta a cultului, caci are loc o celebrare “sans treve et sans merci” (fara incetare si fara indurare) a cultului. Nu exista o “zi obisnuita”, toate sunt zile de sarbatorire fastuoasa si cu pompa a binefacerilor lui. In al treilea rand, capitalismul este poate unicul caz al unui cult ce nu absolveste de pacate, ci se face vinovat de ele.” - idem

Nici acest fragment ales de telectualul nostru nu are caracteristicile unui argument (premise, rationament, concluzie) ci este doar un verdict (si comunistii vechi erau foarte priceputi la dat verdicte). Din toate definitiile cuvantului “cult” doar una (”Sentiment exagerat de admiratie, de respect, de veneratie, de adoratie fată de cineva sau de ceva”) s-ar potrivi contextului. Iar definitia asta e prea departata de ceea ce doreste autorul sa obtina, si anume, sa demonstreze caracterul religios al capitalismului. De fapt, chiar criticul literar spune ca nu exista dogma sau teologie in capitalism. Pana acum, Walter Benjamin n-a reusit decat sa spuna ca cei ce cred in capitalism il admira foarte mult. Poate si din cauza faptului ca libertatea si dreptul de proprietate stau la baza capitalismului, iar adeptii lui, probabil, iubesc libertatea si dreptul de proprietate. Durata permanenta a cultului este, se pare, o alta dimensiune religioasa. Din pacate, domnul Benjamin n-a trait in comunism ca sa vada cu exactitate care este alternativa marxista. Walter Benjamin finalizeaza tot cu o bata in balta spunand ca “religia” capitalista nu te absolveste de pacate (un alt ingredient esential al unei religii).

Nici celelalte citate nu aduc nimic in sustinerea afirmatiei “capitalismul este o religie”, dar nu am rabdarea sa le demontez pe toate. Spre exemplu, Wolfgang Palaver considera ca fericirea promisa de reclamele capitaliste sugereaza caracterul religios al acestei capitalismului (indicand subtil ca acest caracter religios este “ceva rau”), desi nu ezita sa se planga de disparitia bisericilor (care, desi, au in mod sigur caracter religios, sunt un lucru bun). E adevarat ca desi in carti marxismul promite fericire, in practica, promite nefericire. Uitandu-ma la crestinismul romanesc (ala care iti cere sa te simti ca ultimul rahat ca sa te simti “bine”) tind sa cred ca marxismul e mai religios decat capitalismul. Ma rog, la cat de diluata a devenit definitia cuvantului “religie” in articolul telectualului, cred ca si bautul apei poate intra lejer la capitolul “ritual religios”.

“Prima dimensiune religioasa a capitalismului se vede in reclama comerciala, ce promite, ca si religia, o viata fericita. Reclama foloseste simboluri ale religiei si bisericii : produse alimentare laudate de calugarite, denumiri sacre de parfumuri ca “Heaven” sau “Eternity”. Locul sfintilor a fost luat de starurile sportive si ale spectacolului. Prin reclama, automobilul a devenit un obiect de cult cotidian. La Wolfsburg, firma Volkswagen a edificat sapte pavilioane de expozitie, concepute ca niste temple, pe care arhitectul lor le justifica astfel : “Ce a mai ramas din religiozitatea noastra din copilarie ? Bisericile au murit, ideologiile si-au pierdut puterea. Dar au ramas firmele, concernele. Pe ele se vor intemeia conceptiile religioase ale viitorului”

L’avantgarde ma acuza pe blogul Avarvarei ca nu prea am citit la viata mea. Se pare ca noii comunisti au citit atat de multe incat n-au mai avut timp sa gandeasca cu creierul din dotare. Ca dovada, telectualul comunist n-a fost nici macar in stare sa selecteze un citat argumentativ, in locul unuia declarativ.

Comunistii vechi si noi

Adrian Avarvarei a publicat o explicatie marxista privind criza economica actuala. Explicatia continea afirmatia ca valoarea bunurilor se exprima in functie de volumul de munca incorporat asa ca am comentat aceasta eroare, prezentand un exemplu simplificat privind valoarea unei gropi. Am intrat apoi intr-o polemica cu Jethro, un comunist de tip nou (ma rog, cred ca el se considera socialist) pe care o puteti vedea pe blogul lui Adrian Avaravarei.

Jethro, a avut si initiativa publicarii unui articol pe blogul personal (l-avantgarde.blogspot.com/2010/01/probabil-ca-nu-exista-nici-un-dumnezeu.html) la care a adaugat comentarii despre normarea muncii in capitalism, desi noi discutam despre valoarea muncii, precum si citate din diversi autorii, la o parte din ele simtind nevoia sa faca si sublinieri.

“liberalism didactic, format din idei fragmentare, din sentinte si formule mnemotehnice”

“Ca si cum acest liberalism expurgat si rudimentar ar fi ultimul pedagog al democratiei.”

A incheiat apoteotic cu un aforism orgasmic emis de Nicolae Iorga:

“Ataci o părere a unui prost şi te trezeşti cu prostul întreg în discuţie”

Mai toate aformismele au defectul ca nu sunt argument si prostul obicei ca sunt reversibile, adica interlocutorul le poate rosti cu aceea “forta ironica”. Spre exemplu, fraza “daca taceai filozof ramaneai” e valabila si pentru cel care a rostit-o, nu? Asa ca am scris pe blogul avantgardistului de serviciu al universului urmatorul comentariu (pe care l-am salvat pentru ca intuiam cu cine vorbesc):

De ce banii din zimbawue valoreaza mai putin decat hartia pe care sunt tipariti?
Ce valoare are un satelit artificial pentru omul pesterii?

“Ataci o parere a unui prost si te trezesti cu prostul întreg în discutie” - Eu am atacat parerea prostului care a facut clipul. Si m-am trezit cu tine in discutie.

Raspunsul avantgardistilor a fost interzicerea publicarii mesajului (e un site la care scriu vreo 6 avantgardisti):

@Logosfera
Sunt interzise: atacul la persoana, insultele, comentariile bazate pe locutiuni adjectivale, rabufnirile necontrolate, folosirea de cuvinte obscene, amenintatoare, abuzive sau indecente, comportamentul nepotrivit sau ofensator, incitarea la violenta. Un comportament civilizat impune combaterea ideilor exprimate anterior si nu a persoanelor care le-au postat.

Pe blogul meu nu am cenzurat decat comentariile prin care mi se cereau schimburi de linkuri (in afara spam-ului detectat de software ). Las cititorii sa judece cat de mult se potriveste situatia actuala cu fabula “Cainele si catelul” si cat de mult difera comunistii noi fata de cei vechi.

Comunism, nazism, crestinism

Via Abureli Online.

In filmul de mai sus, una din persoanele intervievate precizeaza bazele ideologice comune comunismului si nazismului: credinta ca e ceva gresit in natura umana. Va suna cunoscut, dragi crestini?

Ambele ideologii au incercat sa schimbe natura umana prin inginerie sociala (exterminari, reproducere controlata etc). Baza doctrinara comuna a facut ca inalti oficiali ai URSS sa declare ca lupta impotriva nazismului este o crima. Cum altfel ar fi putut fi? Daca nazismul ar fi fost prezentat ca fiind gresit, atunci si comunismul ar urmat aceeasi soarta. Colaborarea dintre Biserica Catolica si Hitler capata sens acum. Ambele institutii luptau sa creeze “omul nou”, un om curatat de “defectele” sale genetice (va spune ceva “pacatul originar”?).

Daca Hitler vedea exterminarea evreilor drept o pedeapsa corecta pentru crucificarea lui Isus, comunistii rusi vedeau in Isus modelul “omului nou”. Iata ce spune un lider comunist rus:

Primul comunist al tuturor timpurilor a fost Isus Christos. El a fost primul om de pe planeta care a spus - ai grija de saraci, orfani si de cei suferinzi. Am studiat toate religiile lumii. Sunt unii care pot vorbi despre Biblie, dar eu stiu Biblia foarte bine. Daca citesti Predica de pe Munte si Codul Moral al Constructiei Comunismului, sunt identice. Iar sloganul comunistilor este acelasi cu al epistolei lui Paul catre Tesalonieni: cel ce nu munceste, nu maninca.

Poate ca discursul comunistului rus este doar un apel la credinta ortodocsilor rusi. Dar cine poate contesta ca viziunea lui Isus asupra lumii nu coincide cu cea comunista? Bogatii care-si doneaza averea saracilor pentru a intra in imparatia cerurilor trebuie s-o doneze pentru onoarea de a trai intr-o societate comunista, nu? Iar daca vor sa traiasca in capitalism (iad) atunci merita tot ce li se intampla (inclusiv nationalizarea averilor). O lume in care omul nu trebuie sa se ingrijeasca de ziua de maine (cum nici pasarea cerului n-o face) pentru ca Dumnezeu are grija de el seamana al dracului de bine cu o lume in care statul are grija ca fiecare sa aibe un loc de munca.

Propaganda nazista prezenta imagini idilice cu tineri sanatosi si fericiti traind in zone de vis (soare, munte, verdeata). Propaganda comunista prezetan imagini la fel de utopice. Ce fel de imagini prezinta propaganda crestina? Raiul promis de religie in ceruri seamana prea bine cu raiul promis de nazisti si comunisti. Stiu, veti spune ca nazistii si comunistii au preluat “idealul” crestinismului (adica raiul) si l-au folosit in scopuri personale. Asa ca intreb: Si Inchizitia ce-a fost? Sub umbrela directa a bisericii s-a incercat crearea unei lumi la fel de utopice, o lume in care toti oamenii cred ceea ce trebuie. Dar religia organizata de acum ce este? Nu e tot o institutie care foloseste idealuri umane (justitia, fericirea) in scopuri personale (hranirea unei armate intregi de viermi in sutana)?