Esti aici: Prima pagina » Arhiva pentru capitalism

Calculul corect matematic al varstei de pensionare

Pe blogul Abureli online sunt prezentate niste calcule in sustinerea ideii ca participarea la sistemul de pensii inseamna sustinerea hotiei Guvernului. Rationamentul pleaca de la ideea ca fondul de pensii primeste echivalentul a 40% din salariul brut. Ipoteza este gresita, astfel incat unii se pot gandi ca si concluzia este. Trebuie sa refacem calculele conform cifrelor reale si sa vedem unde ne duce concluzia. Trebuie sa precizez ca inca nu stiu concluzia pentru ca am inceput sa scriu articolul fara sa fac in prealabil calculele. Voi face calculele pentru un barbat.

Varsta de pensionare pentru barbati este de 65 ani. Presupunem ca oamenii incep sa lucreze de la 20 de ani. Unii incep lucrul dupa terminarea facultatii, altii dupa terminarea liceului, iar altii mai devreme. Cred ca este o cifra corecta. Omul lucreaza deci 45 de ani. Daca luam in calcul si rata somajului de 6% putem spune ca, in medie, un barbat lucreaza 42 de ani.

Contributia la CAS este 29% din salariul brut (19,5% plateste firma, 9,5% angajatul). Asta inseamna ca la fiecare 10 ani de munca, un angajat este indreptatit la 2,9 ani de pensie in care, atentie, pensia este 100% din valoarea salariului. Dupa 42 de ani de munca un barbat are dreptul la 12,18 ani de pensie. Statul insa, crede ca 3 ani sunt suficienti, pentru ca speranta medie de viata este, in Romania, de 68 de ani. Statul fura 9 ani din pensi barbatilor. Femeile se pensioneaza mai devreme si au o speranta de viata mai mare, ma indoiesc insa ca cei 9 ani se duc in contul femeilor.

Care ar fi varsta normala de pensionare, daca Statul nu ar fura? Pornind de la raportul 10(ani de munca)/2,9(ani de pensie) rezulta un alt raport: 10(ani de viata)/2,3(ani de pensie). Avand in vedere ca speranta de viata este 68, si intrarea in campul muncii se face la 20, avem 48 de ani de viata in campul muncii. Durata perioadei de pensionare ar trebui sa fie de 11 ani. Adica un barbat ar trebui sa se pensioneze la 57 de ani. Statul a hotarat insa ca sclavii mai trebuie sa munceasca 8 ani pe plantatie.

Ai mai mult de 57 de ani si inca muncesti? Poate ar fi bine sa te gandesti data viitoare cand partidele de stanga iti vor cere votul. Tu muncesti ca sa platesti pensii pentru altii (asta numesc ei solidaritate sociala) si ca statul sa aibe bani de dat regilor asfaltului (un exemplu al influentei importante a statului in economie).

Despre valoarea unei sticle cu apa

Acum ceva timp am avut “o contra” cu un comunist nou, Jethro pe numele sau (l-avantgarde.blogspot.com) care a si publicat un articol in care-si declara superioritatea intelectuala. Toata discutia pornise de la aroganta mea in a afirma ca cererea si oferta stabilesc pretul unui produs.

Se pare ca Jethro si-a dat seama ca ar fi o ineptie sa spui ca cererea si oferta nu influenteaza pretul unui produs si a considerat ca trebuie sa precizeze ca cererea si oferta influeteaza pretul.

*Nota:
In textul de mai sus nu am vorbit despre cerere si oferta, intrucat aceasta este deja alta discutie. Sigur ca cererea si oferta influenteaza pretul unui produs, dar cum explicam faptul ca pretul mediu al unui automobil nu poate fi niciodata egal cu cel al unei sticle cu apa Dorna?

Cererea si oferta fac ca pretul sa urce sau sa coboare in jurul unei valori! Aceasta este data de volumul de munca necesar pentru realizarea acestui produs. Pretul poate sa urce sau sa coboare in jurul acestei valori in functie de conditiile pietei insa niciodata pretul mediu(reflectarea bănească a valorii bunurilor sau serviciilor) nu va fi la fel pentru un capsator si pentru un Sistem Home Cinema Philips.

Deci in conditiile pietei pretul unei sticle cu apa Dorna variaza in jurul unei valori medii (determinata 100% obiectiv in functie de cantitatea de munca incorporata) dar niciodata (atentie!) aceasta nu va fi egala cu pretul unui autoturism. Se pare ca comunistul nostru a citit prea mult Marx si i s-a atrofiat imaginatia. Sa-l ajutam cu un exercitiu de imaginatie.

Sa ne imaginam ca Jethro se afla de 3 zile la volanul unui Maybach pe o duna in Sahara si ca nu are apa. Nici o caravana nu a trecut pe acolo de cand s-a terminat benzina din rezervor. La un moment dat un beduin trece pe langa Maybach iar Jethro il intreaba cu vocea stinsa “Apa, Water, Eau”. Beduinul ii raspunde “iti dau o sticla de apa daca-mi dai masina”.

Intrebarea este: Va avea Jethro puterea sa se pise pe valoarea obiectiva a limuzinei Maybach sau va muri pe altarul valorii corecte bunurilor?

In anumite conditii piata (cererea si oferta) poate stabili ca o sticla de apa Dorna poate face mai mult decat un Maybach.

Blog de ‘telectual comunist

Vizitand blogroll-ul site-ului avantgardei comuniste romanesti (despre a carui echipa editorialacenzoriala am scris recent) am descoperit blogul unui intelectual comunist. Cred ca este blogul unui intelectual pentru ca are pe frontispiciu, scris mare, cuvantul “Intelectual”.

Cum nici capitalismul pe care l-am cunoscut eu (ala romanesc facut cu jumatate de masura) nu m-a convins, o voce interioara imi spunea “Mai da-le o sansa! Mai da-le o sansa!”. Am cedat insistentelor enervantei voci si am citit ultimul articol, intitulat “CAPITALISMUL CA RELIGIE”. Era un semn de rau augur, pe care l-am ignorat (ce sa fac, se mai auzea ecoul vocii interioare).

Articolul nu prezinta nici un argument convingator in privinta concluziei ci doar citate din diversi autori (5 la numar). Cam multe “somitati” adunate la un loc sa sustina o concluzie care are nevoie doar de prezentarea unor similitudini intre capitalism si religie. Sa analizam pe rand insa fiecare argument:

“In capitalism se recunoaste o religie, caci el serveste la satisfacerea acelorasi griji, chinuri si nelinisti la care asa zisele religii dadeau odinioara raspunsul”. - Walter Benjamin, filozof german, 1921

Desi economia nu e o stiinta exact cred ca ar fi fost mai potrivit ca un economist sa critice teoria capitalismului si nu un critic literar. Si eu care credeam ca orice teorie politica sau economica serveste la satisfacerea acelorasi nelinisti la care se incearca raspunsuri inca de pe vremea filozofilor antici. Se pare insa ca, orice raspuns la o intrebare suficient de veche nu poate fi decat o… religie. Cel putin asta pare a spune eseistul german.

“Trei sunt trasaturile ce pot fi recunoscute in structura religioasa a capitalismului. El este in primul rand un cult, poate cel mai extrem cult ce a existat. El nu are o dogma, o teologie, ci isi extrage importanta numai din cultul propriu. Utilitarismul capata din acest punct de vedere coloratura sa religioasa. Cea de a doua trasatura este durata permanenta a cultului, caci are loc o celebrare “sans treve et sans merci” (fara incetare si fara indurare) a cultului. Nu exista o “zi obisnuita”, toate sunt zile de sarbatorire fastuoasa si cu pompa a binefacerilor lui. In al treilea rand, capitalismul este poate unicul caz al unui cult ce nu absolveste de pacate, ci se face vinovat de ele.” - idem

Nici acest fragment ales de telectualul nostru nu are caracteristicile unui argument (premise, rationament, concluzie) ci este doar un verdict (si comunistii vechi erau foarte priceputi la dat verdicte). Din toate definitiile cuvantului “cult” doar una (”Sentiment exagerat de admiratie, de respect, de veneratie, de adoratie fată de cineva sau de ceva”) s-ar potrivi contextului. Iar definitia asta e prea departata de ceea ce doreste autorul sa obtina, si anume, sa demonstreze caracterul religios al capitalismului. De fapt, chiar criticul literar spune ca nu exista dogma sau teologie in capitalism. Pana acum, Walter Benjamin n-a reusit decat sa spuna ca cei ce cred in capitalism il admira foarte mult. Poate si din cauza faptului ca libertatea si dreptul de proprietate stau la baza capitalismului, iar adeptii lui, probabil, iubesc libertatea si dreptul de proprietate. Durata permanenta a cultului este, se pare, o alta dimensiune religioasa. Din pacate, domnul Benjamin n-a trait in comunism ca sa vada cu exactitate care este alternativa marxista. Walter Benjamin finalizeaza tot cu o bata in balta spunand ca “religia” capitalista nu te absolveste de pacate (un alt ingredient esential al unei religii).

Nici celelalte citate nu aduc nimic in sustinerea afirmatiei “capitalismul este o religie”, dar nu am rabdarea sa le demontez pe toate. Spre exemplu, Wolfgang Palaver considera ca fericirea promisa de reclamele capitaliste sugereaza caracterul religios al acestei capitalismului (indicand subtil ca acest caracter religios este “ceva rau”), desi nu ezita sa se planga de disparitia bisericilor (care, desi, au in mod sigur caracter religios, sunt un lucru bun). E adevarat ca desi in carti marxismul promite fericire, in practica, promite nefericire. Uitandu-ma la crestinismul romanesc (ala care iti cere sa te simti ca ultimul rahat ca sa te simti “bine”) tind sa cred ca marxismul e mai religios decat capitalismul. Ma rog, la cat de diluata a devenit definitia cuvantului “religie” in articolul telectualului, cred ca si bautul apei poate intra lejer la capitolul “ritual religios”.

“Prima dimensiune religioasa a capitalismului se vede in reclama comerciala, ce promite, ca si religia, o viata fericita. Reclama foloseste simboluri ale religiei si bisericii : produse alimentare laudate de calugarite, denumiri sacre de parfumuri ca “Heaven” sau “Eternity”. Locul sfintilor a fost luat de starurile sportive si ale spectacolului. Prin reclama, automobilul a devenit un obiect de cult cotidian. La Wolfsburg, firma Volkswagen a edificat sapte pavilioane de expozitie, concepute ca niste temple, pe care arhitectul lor le justifica astfel : “Ce a mai ramas din religiozitatea noastra din copilarie ? Bisericile au murit, ideologiile si-au pierdut puterea. Dar au ramas firmele, concernele. Pe ele se vor intemeia conceptiile religioase ale viitorului”

L’avantgarde ma acuza pe blogul Avarvarei ca nu prea am citit la viata mea. Se pare ca noii comunisti au citit atat de multe incat n-au mai avut timp sa gandeasca cu creierul din dotare. Ca dovada, telectualul comunist n-a fost nici macar in stare sa selecteze un citat argumentativ, in locul unuia declarativ.

Comunistii vechi si noi

Adrian Avarvarei a publicat o explicatie marxista privind criza economica actuala. Explicatia continea afirmatia ca valoarea bunurilor se exprima in functie de volumul de munca incorporat asa ca am comentat aceasta eroare, prezentand un exemplu simplificat privind valoarea unei gropi. Am intrat apoi intr-o polemica cu Jethro, un comunist de tip nou (ma rog, cred ca el se considera socialist) pe care o puteti vedea pe blogul lui Adrian Avaravarei.

Jethro, a avut si initiativa publicarii unui articol pe blogul personal (l-avantgarde.blogspot.com/2010/01/probabil-ca-nu-exista-nici-un-dumnezeu.html) la care a adaugat comentarii despre normarea muncii in capitalism, desi noi discutam despre valoarea muncii, precum si citate din diversi autorii, la o parte din ele simtind nevoia sa faca si sublinieri.

“liberalism didactic, format din idei fragmentare, din sentinte si formule mnemotehnice”

“Ca si cum acest liberalism expurgat si rudimentar ar fi ultimul pedagog al democratiei.”

A incheiat apoteotic cu un aforism orgasmic emis de Nicolae Iorga:

“Ataci o părere a unui prost şi te trezeşti cu prostul întreg în discuţie”

Mai toate aformismele au defectul ca nu sunt argument si prostul obicei ca sunt reversibile, adica interlocutorul le poate rosti cu aceea “forta ironica”. Spre exemplu, fraza “daca taceai filozof ramaneai” e valabila si pentru cel care a rostit-o, nu? Asa ca am scris pe blogul avantgardistului de serviciu al universului urmatorul comentariu (pe care l-am salvat pentru ca intuiam cu cine vorbesc):

De ce banii din zimbawue valoreaza mai putin decat hartia pe care sunt tipariti?
Ce valoare are un satelit artificial pentru omul pesterii?

“Ataci o parere a unui prost si te trezesti cu prostul întreg în discutie” - Eu am atacat parerea prostului care a facut clipul. Si m-am trezit cu tine in discutie.

Raspunsul avantgardistilor a fost interzicerea publicarii mesajului (e un site la care scriu vreo 6 avantgardisti):

@Logosfera
Sunt interzise: atacul la persoana, insultele, comentariile bazate pe locutiuni adjectivale, rabufnirile necontrolate, folosirea de cuvinte obscene, amenintatoare, abuzive sau indecente, comportamentul nepotrivit sau ofensator, incitarea la violenta. Un comportament civilizat impune combaterea ideilor exprimate anterior si nu a persoanelor care le-au postat.

Pe blogul meu nu am cenzurat decat comentariile prin care mi se cereau schimburi de linkuri (in afara spam-ului detectat de software ). Las cititorii sa judece cat de mult se potriveste situatia actuala cu fabula “Cainele si catelul” si cat de mult difera comunistii noi fata de cei vechi.

Statul ar putea fura cel putin 15.000 de euro pentru tinerii care vor sa construiasca/achizitioneze o locuinta

Asta este titlul corect al acestei stiri.

Statul nu are bani deci nu poate sa acorde bani nimanui. Poate fura de la unii si da la altii (unii numesc asta redistribuire) fie prin impozitare directa fie prin impozitare indirecta (tiparire de bani generatoare de inflatie).

Unii vor spune “Bine, bine, dar si banca face acelasi lucru, redistribuie bani”. Sunt doua aspecte semnificative care faca analogia falsa:

1. Banca are bani de la oameni care i-au lasat acolo BENEVOL, iar banca plateste dobanda pentru ca cineva sa-i dea bani pentru redistribuire.
2. Banca da bani catre destinatii profitabile (in principiu) pentru a castiga mai mult decat trebuie sa plateasca pentru a obtine acei bani de la deponenti.

Intrebarile pe care orice om ar trebui sa si le puna sunt urmatoarele:

• De ce case si nu televizoare LCD?
• De ce case si nu spitale?
• …
• De ce case si nu biserici?

Daca aceste intrebari ar fi ridicate singurul raspuns “logic” ar fi “Ca asa vrea pula (functionarilor) statului”. Si atunci ne-am da seama ca masura nu are nici o noima. Care oricum nu are nici o noima datorita regulilor de implementare a furtului.

1. “tineri, care la data depunerii actelor in forma completa la consiliul local pe raza caruia doresc sa-si construiasca sau achizitioneze o locuinta, nu depasesc varsta de 35 de ani”. De ce 35 si nu 36? Aduce tineretea vreo garantie suplimentara in privinta capacitatii de rambursare a creditului?
2. “persoane sau familii ramase fara adapost in urma avarierii grave ori distrugerii locuintelor proprii, datorita unor calamitati naturale, dezastre sau accidente de care nu se fac vinovati si care nu au primit ajutor in acelasi sens de la vreo organizatie, fundatie sau stat, indiferent de tara de provenienta.” Un om care si-a construit o casa din chirpici se face vinovat de distrugerea locuintei lui de o ploaie torentiala? Cum se verifica faptul ca cineva NU A PRIMIT ajutoare? Primirea unui ajutor de 1000 de euro te elimina din procesul de repartizare a banilor furati?
3. “persoane si familii evacuate din locuinte situate in constructii expuse unui risc major, cum ar fi aluencari de teren, seisme sau inundatii”. Riscuri de seisme exista si pentru blocurile vechi din centrul Capitalei. De ce proprietarii acelor locuinte, care au avut posibilitatea acum 2 ani sa-si vanda proprietatile pe bani grei trebuie rasplatiti acum cu 15.000 de euro pentru lacomie sau delasare?
4. “persoane sau familii evacuate din locuinte ce fac obiectul unor legi de restituire catre fostii proprietari, a imobilelor cumparate in temeiul unor legi si nu au primit despagubiri de la statul roman”. Sunt cazuri de persoane care s-au bucurat pe vremea Impuscatului de traiul intr-o locuinta buna platind o chirie modica. Si-au petrecut tineretea cheltuindu-si banii pe concedii si distractie. Acum au ramas fara casa. Mie-mi plateste cineva un concediu pentru ca am strans din cur sa-mi cumpar o casa?

Intrebarea care trebuie pusa inaintea discutarii oricarei legi e urmatoarea: “Aceasta lege influenteaza piata si jocul economic?”. Daca raspunsul este da, nici macar nu merita dezbatuta. Statul trebuie sa se protejeze doar proprietatea. Atat. Statul nu trebuie sa se ocupe cu gestionarea banilor altora ca nu stie mai bine ca mine ce vreau . Iar cine nu stie ce sa faca cu proprii bani e liber sa-si angajeze consultanti.