Esti aici: Prima pagina » Arhiva pentru argument

Argumentul sociopatic al existentei lui Dumnezeu

Am auzit de multe ori crestini care sustin ca Dumnezeu exista prezentand argumentul moralei absolute: “Daca nu exista un Dumnezeu care sa stabileasca regulile absolute ale moralitatii relativismul moral va declansa haos, vor fi numai crime, violuri si furturi”. Mai sunt si alte variante, care sunt sigur ca va sunt cunoscute.

Ca si in cazul argumentelor filozofice ale existentei lui Dumnezeu, prima obiectie care exista in privinta acestui argument este: “Ce legatura are?”. Asa cum argumentul primei cauze nu aduce nici un argument in privinta existentei unei prime cauze triple care are un fiu si care s-a rastignit pe cruce nici existenta unui standard moral absolut legiferat de o entitate supranaturala nu aduce nici un argument in privinta existentei unui complet de judecata numit Trinitatea care are in componenta un judecator care a venit pe Pamant si a blestemat un smochin ca-i era foame. Unii vor spune ca astea fac parte din procesul numit “construirea cazului” in care, cel care argumenteaza o pozitie aduce dovezi care se acumuleaza si care, impreuna, justifica concluzia. Lasand la o parte faptul ca aceasta tehnica ne poate duce la concluzii false (ex: daca stim ca cineva a fost in vacanta la Paris, si a fost in vacanta in 2009 nu putem trage concluzia ca acea persoana a fost in vacanta la Paris in 2009) fiecare argument trebuie sa sustina o parte a concluziei. Concluzia ca Dumnezeu este Trinitatea Crestina necesita acceptarea Bibliei drept dovada, ceea ce exclude necesitatea argumentului imperativului moral (daca Biblia e adevarata, atunci Dumnezeu exista si este Trinitatea).

A doua problema a acestui argument este: “Ce cauta cutia asta aici?”. Este frecventa opinia credinciosilor ca Dumnezeu nu poate fi inclus in niste limite, si ca nu este obligat sa respecte nici macar regulile logicii. Se pare, ca credinciosii, accepta sa-l scoata pe Dumnezeu din cutia logicii, dar nu accepta sa-l scoata din cutia moralitatii. De ce are Dumnezeu obligatia sa fie moral, sa stabileasca limitele absolute ale moralei? Eeee… cum l-am scos pe Dumnezeu in afara logicii, normal ca la intrebarea asta nu se raspunde logic si raspunsul este “pentru ca ipse dixit” unde “ipse” este un preot sau o figura autoritara din copilaria individului si pentru ca “ipse” i-a spus ca un alt “ipse” (ala care a scris Biblia) a vorbit direct cu Dumnezeu. Si aceasta obiectie, indica faptul ca nu este nevoie de acest argument pentru a ajunge la concluzia ca Dumnezeu este Trinitatea Crestina.

Chiar presupunand ca interlocutorul nu crede in Biblie si argumentul chiar este destinat sa sustina ideea ca exista un Dumnezeu (nu cel crestin) argumentul este inutil. Prespunand ca exista niste legi morale absolute, nimic nu sugereaza ca Dumnezeu le-a dat sau ca Dumnezeu exista (s-a sinucis intre timp?). In plus, existenta unor legi de “modelare” a comportamentului este inutila daca nu exista si mecanismul care sa pedepseasca comportamentul “ilegal”. Este imperios necesar, ca dupa stabilirea acestor reguli, ca ele sa aiba si o valoare reala, Dumnezeu sa infiinteze si Tribunalul si Puscaria. Ori, pentru a justifica aceste noi “institutii” e nevoie de… Biblie. Ne intoarcem deci la inutilitatea argumentului, singurul lucru carte trebuie demonstrat fiind afirmatia Biblia = Adevarul.

Lasand la o parte aceste “tehnicalitati” sa analizam ce spune acest argument despre cel care-l spune. Persoana care prezinta acest argument spune ca “Daca nu exista Dumnezeu care sa ne spuna ce avem voie sa facem si ce nu trebuie sa facem, eu nu gasesc nici un motiv care sa ma opreasca sa nu ucid, violez, fur sau chiar sa fur copilul unei mame sa-l violez si apoi sa-l ucid.” D’asta numesc eu, argumentul sociopatic al existentei lui Dumnezeu. Interlocutorul crede ca nimic, in afara unei pedepse infinite, nu ne-ar opri sa ne comportam ca niste zombi insetati de sange. Teoria mintii ne spune ca atribuim altora aceleasi tipare de gandire pe care le utilizam si noi. Interlocutorul trebuie ca crede acelasi lucru si despre el. Pe el nu l-ar opri nici puscaria sa nu violeze copii, nici posibila ostracizare a celorlalti membrii ai societatii, nici macar frica de retaliere a celui agresat. Nu, aceste “mici” inconveniente temporare nu-l deranjeaza. Nu, sociopatul are nevoie sa stie ca va fierbe pentru eternitate intr-un cazan cu smoala ca sa-si inabuse instinctele criminale.

Pe cei care utilizeaza acest argument ii sfatuiesc sa nu mai citeasca acest blog si sa-si pastreze credinta. Pana la moarte. Pe bune!

Pariul lui Pascal a fost corect

Blaise Pascal, un filozof francez din secolul 17, a enuntat un argument celebru in favoarea credintei in Dumnezeu care suna asa:

“dacă Dumnezeu există şi sunt catolic, câştig viaţa veşnică, supunîndu-mă bisericii; dacă nu, nu am nimic de pierdut”

Argumentul mai este folosit de fundamentalistii religiosi sau de copii (generatia hi5 care n-a citit Biblia dar vrea sa ajunga in Rai). Restul credinciosilor se arata mai degraba jenati de existenta acestuia, multi atei folosindu-l drept dovada ca religia corupe si cele mai luminate minti.

Totusi cred ca Pascal a fost indreptatit sa emita acest argument. Spuneam intr-un articol anterior ca orice argumentatie are intotdeauna un fundament de presupozitii mai mult sau mai putin explicit. Incadrat corespunzator argumentul are oarecare forta si cred ca Pascal avea anumite presupozitii care l-au impins sa emita aceast pariu. Presupozitiile lui Pascal, insumate suma cam asa: “Dumnezeu daca exista vrea sa fiu credincios si sa ma supun bisericii catolice indiferent de motivele mele”.

Incadrat in acest context argumentul “face sens”. Toate contra-argumentele la rationamentul lui Pascal contesta de fapt aceste presupozitii. Spre exemplu, unii contesta faptul ca Dumnezeu ar aprecia credinta din frica de consecinte, iar altii contesta ipoteza ca daca Dumnezeu exista el trebuie sa fie musai catolic. Dar Blaise Pascal traia intr-o societate catolica si, probabil, singurul Dumnezeu a carui existenta i se parea posibila/acceptabila era existenta zeului catolic. Poate nici nu s-a gandit la altfel de zeu. Cine nu este conditionat sa gandeasca in acest mod sau nu este complet ignorant, stie ca pe aceasta planeta sunt mai multe religii si ca, daca Dumnezeu exista s-ar putea sa nu aiba contract de exclusivitate cu Vaticanul si, mai mult decat atat, poate chiar nici nu-i pasa ce parere avem noi despre el (pentru ca, poate, este dincolo de nevrozele specifice oamenilor).

Argumentul este inca folosit de credinciosi pentru ca biserica (fie e catolica, ortodoxa, adventista etc) face o treaba a dracului de buna in a convinge oamenii ca Dumnezeu e musai sa existe asa cum il prezinta ei. Diavolul e in detalii. Inclusiv in detaliile atributelor lui Dumnezeu.

Spiderman exista!

Acum cateva saptamani, in Bucuresti, au fost cateva zile de furtuna si ploi torentiale. Intr-o seara cu ploi si tunete, nepotul meu de 4 ani, pe nume Vladutz se juca pe laptopul tatalui sau un joc online (ca cele de pe miniclip.com). La un moment dat, conexiunea la internet s-a intrerupt si a urmat urmatorul dialog intre el si un adult care era in acel moment in camera:

Copilul: De ce nu mai merge jocul?

Adultul: Pentru ca s-a stricat conexiunea la internet.

Copilul: Da’, de ce s-a stricat?

Adultul: Probabil ca un fulger a lovit un cablu de internet si l-a rupt in doua.

Copilul: Aha… asta e treaba de Spiderman

Dupa aceea a inceput un dialog imaginar (zic eu, pentru ca e posibil ca Spiderman sa fie telepat si sa vorbeasca cu copii, nu?) intre nepotul meu si Spiderman. Ceva de genul “Deci, Spiderman, te duci acolo, gasesti cablul rupt si-l lipsesti cu plasa de paienjeni, da? Bine Spiderman. Du-te si rezolva problema”

Evident ca dupa un timp conexiunea la internet s-a refacut si nepotul meu a putut sa se joace in continuare. Revenirea internetului a fost marcata cu exclamatia “Bine Spiderman!”.

Astfel de dovezi anectodice sunt folosite si de crestini pentru a sustine dogme religioase precum “puterea rugaciunii”. Acum ceva timp, unul din vizitatori ma indemna sa cobor stacheta pentru cunoasterea adevarului numit “Isus” (caci altfel n-as putea sa-l gasesc!!!) atunci cand i-am spus ca pentru a nu crede in Allah, Zeus sau Zamolxe trebuie sa mentin sus stacheta pentru ceea ce poate fi considerat “dovada a unui adevar”.

Vreau sa returnez “provocarea” inaintata de comentatorul crestin si sa ridic o intrebare cititorilor crestini ai blogului: Intamplarea descrisa la inceput reprezinta dovada ca Spiderman exista? De ce?

Dumnezeu nu e mare

Iata ce spune Cuvantul lui Dumnezeu (Biblia) in Evrei 1

12. Şi ca un pe un veşmânt le vei strânge şi ca o haină vor fi schimbate. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor sfârşi”.
13. Şi căruia dintre îngeri a zis Dumnezeu vreodată: “Şezi de-a dreapta Mea până când voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor Tale”?
14. Îngerii oare nu sunt toţi duhuri slujitoare, trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii?

Dumnezeu este limitat, marginit, are “dreapta” si “stanga”. El sta “sus”, in ceruri, iar noi “jos”. In schimb Universul nu este. Nu este nimic la dreapta universului sau la stanga lui, deasupra sau dedesubtul lui.

In aceste conditii ce faci cand vine cineva si foloseste argumentul ontologic (fie ca-l cheama Anselm sau Alvin Platinga) ca sa demonstreze existenta Dumnezeului biblic? Nu-ti vine sa-l bati in gura ca pe coasa? Sau sa-i strangi mana cu usa de la lift? Sau cel putin sa razi ca nebunul (care a spus in sufletul sau ca Dumnezeu nu exista - Psalmi 13:1)?