De ce nu razi cand dumnezeul tau este batjocorit?

Nu, nu e o intrebare pusa la misto. Chiar te rog sa te gandesti de ce nu razi cand dumnezeul tau e batjocorit intr-o caricatura. Pentru ca dupa mine sunt doua variante simple. Fie dumnezeul tau este iertator fie neiertator fata de aceasta fapta (sper ca esti de acord ca astea sunt singurele variante posibile).

Daca dumnezeul tau este iertator, nu este bine sa-l urmezi si sa faci la fel? Sau crezi ca dumnezeul tau abordeaza o atitudine gresita in privinta „ofensatorului”? Atentie, nu vreau sa spun ca nu ai dreptul sa crezi ca dumnezeul tau se afla in eroare ci doar sa recunosti ca atitudinea ta fata de ofensator inseamna ca nu esti de acord cu dumnezeul iertator in aceasta situatie. Daca dumnezeul tau este iertator trebuie ca priveste zambind „idiotul ofensator”, nu? „O furnica nu are conflicte cu o cizma” spunea un zeu cu probleme comportamentale iar noi suntem niste furnici pentru un dumnezeu atat de mare pe cat crezi tu ca este. Un caricaturist lipsit de gust este pentru dumnezeul tau mai putin decat o furnica ce tipa cu disperare „Hai futu-ti mortii ma-tii de cizma! Hai sa ne batem parte in parte!”. Purtatorul cizmei ar rade copios, zic eu. Deci de ce nu razi si tu?

Alternativa este ca dumnezeul tau este neiertator. Toate religiile mai mult sau mai putin iubitoare de iubire sau pace au descrieri foarte colorate pentru ce se intampla cu cei fata de care dumnezeu va fi neiertator. Dincolo de detaliile mai mult sau mai putin picante pedeapsa este una singura: o eternitate de durere in iad. Incearca sa internalizezi asta. Daca dizidentii comunisti primeau bataie si puscarie ani sau zeci de ani pentru bascalia la adresa tovarasului, dumnezeul tau va pedepsi dizidentii cu o infinitate de bice timp de o infinitate de ani. Daca crezi ca asta e o pedeapsa corecta, atunci ce rost ar avea sa faci ceva cum ar fi sa tragi o flegma sau un glont in directia ofensatorului? Probabil crezi ca individul merita un glont in cap pe lumea asta si o infinitate de durere pe lumea ailalta. Caz in care esti un psihopat care merita un control la psihiatru. Ma rog, meriti un control la psihiatru si daca crezi ca o infinitate de durere e o pedeapsa corecta pentru o caricatura. Dar daca ai fi un psihopat, nu ai rade gandindu-te la chinurile prin care va trece caricaturistul cu pricina?

Eu cred ca adevaratul motiv pentru care nu razi cand dumnezeul tau e batjocorit este unul simplu. Tu stii bine ca dumnezeul religiei tale nu este iertator ci doar un individ al dracului de razbunator iar tu te caci pe tine de frica la gandul ca vreo adiere de vant ar putea strica buna-dispozitie a monstrului caruia tu ii pupi cizma imaginara in speranta ca nu te va strivi ca pe alte furnici. Iar cand vezi in jurul tau alte furnici care au curajul sa nu creada in acele cizme inchipuite, te apuca invidia. Esti invidios, ai vrea si tu sa ai curajul ala. Sa ai curajul de a scuipa bogatii in straie preotesti care iti vorbesc de virtutile saraciei. Sau preotii pedofili care-ti spun ca trebuie sa ramai virgin pana la casatorie. Sa ai curajul sa crezi ca nici un dumnezeu zdravan la cap nu ar accepta sa aiba ca reprezentanti precum scursurile care citesc liturghia duminica de duminica. Si mai mult, sa ai curajul sa traiesti o viata al carei scop sa fie altul decat satisfacerea unui dumnezeu care poate avea orice, oriunde si oricand.

„Moartea ne zambeste tuturor. Tot ce putem face este sa radem si noi.” As adauga atat: Iar daca nu poti sa razi, nu te supara pe cei ce-o fac.

4 comentarii la „De ce nu razi cand dumnezeul tau este batjocorit?”

  1. Multi confunda religia cu doctrina religioasa. Eu am avut norocul sa am niste parinti credinciosi dar am avut si o anumita libertate in alegerile pe care le-am facut. Daca un indoctrinat religios citeste articolul de mai sus, face 2000 de matanii si tine o saptamana post negru. Nivelul de cunostinte in domneniul religiei a romanilor se rezuma in 95% din cazuri la ,,ce spune popa la biserica”.
    Problema cea mai mare este ca ori ce ai face esti categorisit, am inteles ca ateismul este o religie, si ne putem confrunta cu doctrina ateista.
    In concluzie pot spune ca religios, ateist, budist … nu trebuie sa ne lipseasca respectul fata de cei din jur si chear si de credinta celorlanti.

    1. Diferenta dintre religie si doctrina religioasa este ca nu poti avea o religie fara doctrina religioasa. Si nu prea e „cinstit” ca dupa ce te-ai alaturat unei religii sa te dezici de doctrina acesteia.

      Iar daca in privinta altor domenii ale cunoasterii umane e acceptabil sa-ti faci propria ta ramura doctrinara (liberalism/neo-liberalism, national-socialism/comunism) in privinta religiei avem o problema: revelatia.

      Atat timp cat revelatia sta la baza doctrinei religioase nu prea e loc de schisme. Decat atunci cand doctrina religioasa n-are treaba cu revelatia, deci nici cu divinul. Asta e si motivul pentru care religiosii care inteleg esenta propriei religii, adica doctrina religioasa, nu se sfiesc sa-i faca pe ceilalti „antemergatorii Satanei”.

  2. Gheorghe, ateismul nu este o religie, ateismul nu înseamnă sa nu crezi in dumnezeu, ci mai degrabă ateismul este o idee conform căreia nu există zei, și atât. Deci nu poți vorbi de o doctrină ateistă, când în România doctrina teistă este la putere. M-am născut și am crescut in România și am simțit pe propria-mi piele puterea inducției a profesorilor de religie. Au fost momente in care eu eram furnica și nevaznd cizma îmi era frică să întreb dacă chiar există sau nu acea cizmă. Acum incep să întrezăresc, fără să înțeleg tot, adevarul stând pe umărul gigantului numit știință, iar când călătoria mea se va termina voi fi fericit doar dacă am ajutat in vreun fel gigantul.

Dă-i un răspuns lui logosfera Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *