Esti aici: Prima pagina » Religie » Crestinism

Crestinism

Gura crestinului adevar graieste (1)

Prin articolul de fata intentionez sa incep o noua serie de articole destinata sa scoata in evidenta contradictiile din gandirea religioasa crestina.

Am aflat via nothing ca la Targu-Mures s-a organizat un concurs cu subiectul “Cu un pas mai aproape de Dumnezeu” pornind de la studiul unui film inspirat din realitate (atentie, nu e documentar), “Exorcizarea lui Emily Rose”.

In timpul filmului din articol unul din crestini spune ca este interesat de fenomen pentru ca posesia demonica ii afecteaza pe cei mai slabi. Din pacate, ii afecteaza doar pe crestini, sau pe cei ai caror parinti sunt mult prea crestini.

Punand cap la cap cele 2 afirmatii si considerandu-le drept adevaruri putem concluziona ca crestinii sunt slabi. Cu toate ca il au de partea lor pe insusi Creatorul Universului? Avand in vedere ca 0% din atei sunt posedati rezulta ca cea mai buna masura impotriva posedarii demonice nu este exorcizarea ci “convertirea la ateism”. Sa nu uitam ca Dumnezeu a fost infrant de un simplu muritor (a fost ucis complet de Nietzche). Probabil d’aia ajutorul divin in problema exorcizarilor e aproape zero.

Sfantul Arsenie Boca Tortionarul

In primul rand trebuie sa prezint inca de la inceput definitia “tortionarului”. In sens general, tortionarul este persoana care aplica supune pe altcineva la chinuri fizice sau psihice, care schingiueste pe altii. Avand in vedere, trecutul relativ recent al Romaniei, dictatura comunista mai precis, tortionarul este unealta prin care dictatorul isi impune vointa discretionara. Din acest punct de vedere tortionarul este fie un sadic caruia ii place sa aplice directivele dictatorului, fie un individ indiferent la suferinta celorlalti, fie, in cel mai fericit caz, un individ inspaimantat de puterea dictatorului care ar putea sa-i faca rau inzecit tortionarului neascultator.

In al doilea rand, trebuie sa precizez, pentru cine nu a auzit pana acum de Arsenie Boca, cine este acesta. Arsenie Boca (1910-1989) este considerat drept unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai monahismului crestin ortodox, multi considerandu-l nici mai mult nici mai putin decat un sfant. “Sfantul Ardealului” cum este supranumit de adeptii sai nu a fost canonizat de BOR, desi exista o lucrare (n-o mai gasesc acum, cred ca se numeste “In cautarea unui sfant”) ce contine pledoaria pentru canonizarea acestuia, in cuprinsul careia gasim minunile din timpul vietii dar, si mai important, minunile facute de dincolo. “Părintele Arsenie nu are asemănare cu nici un duhovnic din România şi Europa, în ziua de azi.” ( păr. Petru Vanvulescu)

In al treilea rand se cuvine sa-i multumesc lui Arsenie Boca pentru faptul ca a contribuit la transformarea mea dintr-o leguma credincioasa intr-un om liber cugetator. Pe vremea cand eram credincios, mama a venit de la o slujba cu o brosura despre viata lui Arsenie Boca. Care continea, pe langa date biografice, si anectode numai bune de impresionat mintea naivilor. Arsenie Boca era renumit pentru capacitatea lui de a vedea trecutul si viitorul iar anectodele sunt pline de astfel de exemplu. Unul din ele, care m-a trezit din somnul ratiunii a fost urmatorul:

Era în război. O femeie din Sibiu, Cătălina, a aflat că soţul ei a murit. A luat în braţe copilul şi fugea cu el prin Sibiu. În pântece avea alt copil. La un moment dat a văzut că era plină de sânge. O schijă îi omorâse şi copilul din braţe. Deznădăjduită şi descumpănită s-a dus şi a avortat copilul din pântece. Auzind apoi de Părintele Arsenie s-a dus şi ea la Mănăstirea Sâmbăta. După Sf. Liturghie Părintele a ieşit şi a strigat: “Cătălină, Cătălină, ce-ai făcut! Ştiu că ţi-a murit soţul şi copilul. Ai fost încercată. Dar dacă-l lăsai pe cel din pântece… Ai omorât un copil cu care Dumnezeu avea un plan mare!”. ( pr. Petru Vanvulescu )

Apelul la realitate s-a facut cu intrebari rapide:

• Evident acea femeie a suferit. Ce rost avea s-o faca de ras pe femeie strigand la ea?
• Moise a supravietuit voiajului pe Nil pentru ca Dumnezeu avea un plan cu el. Copilul Isus a fost protejat pentru ca Dumnezeu avea un plan cu el. Iona a supravietuit 3 zile in burta unui peste pentru ca Dumnezeu avea un plan cu el. Cum a putut o femeie sa incurce planurile lui Dumnezeu?
• Cei care au avut grija de copii pentru care Dumnezeu avea planuri au fost ajutati in demersul lor (Moise, Isus). De ce acestei femei i-au fost omorat sotul si copilul?

Cum insa nu se cuvine ca crestinii de rand sa conteste actiunile purtatorilor de sutana, m-am intrebat mai tarziu: “Tu ce-ai fi facut daca ai fi primit de la Dumnezeu revelatia asta?”. (caci prin revelatii primea Arsenie Boca astfel de informatii). Avand in minte suferinta femeii care si-a pierdut copilul in drum spre locul in care era corpul sotului ei, mi-am raspuns:

L-as fi luat de guler pe Dumnezeu si i-as fi spus: “Cand ai avut planuri pentru altii ai avut grija sa fie duse la bun sfarsit. Testul pe care l-ai dat acestei femei este incalificabil. Poti sa-ti iei planurile si sa ti le bagi in cur. Eu nu sunt partas la asa ceva.”

Desigur, aceasta atitudine as fi avut-o DACA Dumnezeu ar fi fost cel cu care vorbea Arsenie Boca. Gaseam ca e imposibil ca creatorul universului sa fie atat de inapt sau rau intentionat. Astfel, povestea lui Arsenie Boca, cea care-i face pe multi crestini sa se afunde si mai mult in propria credinta, a fost unul din multele suturi in fund care m-au facut “sa pun mana pe carte” si sa-l caut pe Dumnezeul cel adevarat, nu pe cel pe care-l prezinta Biserica prin tortionarii sai. Caci daca Dumnezeu era dictatorul de care asculta Arsenie Boca, acesta nu putea fi, logic, decat un tortionar.

Alte torturi aplicate de Arsenie Boca

Desi orice crestin stie ca masturbarea este un pacat si ca aceasta conceptie provoaca traume psihice tortionarul Arseni Boca a gasit de cuvinta sa mai provoace o suferinta psihica unei familii, in care adolescentul cel cuminte era chinuit de hormonii specifici varstei.

O mamă s-a dus cu fiul ei, care avea în jur de 18 ani, la Părintele Arsenie. Când femeia s-a aflat în dreptul Părintelui, a început să-şi laude copilul şi a zis: “Părinte, am un băiat cuminte, nu bea, nu fumează, nu are treabă cu fetele. Este un băiat foarte cuminte! Părintele, privindu-l, a zis cu un glas domol, zâmbind: “Da mă, îi cuminte”, apoi a adăugat să audă toată lumea: “Mă, nu mai preacurvi cu mâna, mă!”, lăsând-o blocată pe biata femeie şi pe copilul ei.

Minim trei-patru copii. Minim am spus

Arsenie Boca a fost, asa cum ii sade bine unui ortodox fundamentalist, un nationalist care credea ca natiunea romana va dispare ca urmare a cresterii natalitatii tiganilor. Avea grija sa le reaminteasca enoriasilor ca o femeie trebuie sa faca minim 4 copii.

Părintele ne spunea tuturor că, pentru sănătatea femeii, e bine să avem 3 – 4 copii. Dacă nu naştem câţi vin, păcatul cade pe cei care sunt în viaţă. ( Emilia Şpan )

Un coleg de serviciu, Radu C., s-a dus la Părintele Arsenie pentru că avea mari probleme cu soţia lui, fiind foarte nervoasă. Şi i-a spus Părintelui Arsenie că nu ştie ce să mai facă cu ea. Părintele îi spune: “Mă, câţi copii aveţi?”. Colegul îi spune: “Unu Părinte, că viaţa îi grea şi nu am cu ce să-l cresc”. Părintele i-a spus imediat: “Mă, nu unu-doi, ci patru-cinci copii să ai mă, ai înţeles?!”. Omul a plecat supărat fără să spună un cuvânt, şi când a ajuns în dreptul uşii bisericii să dea afară, Părintele i-a strigat tare: “Mă, lasă mă copiii să vină, nu unu-doi, ci patru-cinci mă, că dacă nu va înnebuni, mă. Să ţii minte ce ţi-am spus!”. Desigur că acest avertisment l-a îngrozit. Ajuns acasă, i-a spus nevestei ce i-a spus Părintele. Astăzi, au cinci copii, iar soţia lui este cât se poate de liniştită, de calmă, se înţeleg foarte bine şi au şi cu ce să îi hrănească pe copii. Au tot ce le trebuie. ( Bogdan Juncu )

Odată, Părintele era în biserica de la Drăgănescu şi vorbea cu lumea. Îl chema pe fiecare aproape de dânsul şi îi zicea păcatele în auzul tuturor. L-a întrebat pe un bărbat de 46 de ani, cu femeia bolnavă: “Câţi copii aveţi, măi?”. Omul a zis că are 3 copii. “Şi ceilalţi unde-s, măi? Ori i-aţi aruncat pe gârlă?”. Omul i-a spus că n-a aruncat nici un copil pe gârlă. “Şi atunci – zice Părintele – atunci unde sunt ceilalţi? Ştiu că nu i-aţi înecat în gârlă, dar i-aţi “aruncat” aşa cum faceţi voi. Uite, ce-ţi spun. Du-te şi lămureşte-ţi femeia să mai facă încă un copil şi nu va mai fi bolnavă. Dacă va mai da naştere încă unui copil, vă va ierta Dumnezeu o parte din păcate, dar să ştiţi că vă mai rămân multe păcate. Ai înţeles, măi?”. “Am înţeles Părinte” – a zis omul. ( Biliboacă Matei )

Liberul arbitru e o prostie

Cu toate ca tortionarul Arsenie Boca gasea o oarecare placere din suferinta victimelor sale acesta considera ca nu prea exista liber arbitru. Din exemplul de mai jos rezulta ca cei doi soti n-ar fi putut sa se impace mai devreme de 7 ani, adica liberul arbitru nu exista. Cu toate astea tortionarul n-avea nici o problema sa-i acuze pe altii de ceea ce era dincolo de capacitatea lor de decizie.

Doi ingineri, soţ şi soţie din fabrica unde am lucrat şi eu, au divorţat din vina părinţilor lui. Când l-a văzut pe Părintele Arsenie, femeia ( Elena G. ) a început să plângă şi să-i spună de situaţia ei, că a divorţat de soţul ei din vina socrilor şi că are şi o fetiţă şi nu ştie ce să facă. Părintele Arsenie îi spune, zâmbind: “Lasă, mă, nu mai plânge, că după 7 ani vă veţi împăca”. Nu ştiu dacă inginera l-a crezut sau nu pe Părintele Arsenie, pentru că 7 ani nu sunt 7 zile sau 7 săptămâni, sau 7 luni, ci … 7ani. Cert este că exact la 7 ani s-au împăcat, au mai făcut un copil, iar astăzi trăiesc în pace şi bună armonie.

Oricat ar vrea un om sa se casatoreasca (liberul arbitru) uneori nu se poate ca… asa vrea muschii dictatorului.

“În biserică la Drăgănescu, o cetăţeancă îi spune Părintelui: “Părinte, băiatul meu are 38 de ani şi nu se poate însura. Părintele i-a zis: “E şi normal! Doar pe ceilalţi copii i-aţi trimis pe apa sâmbetei, iar acum, familia voastră se stinge. De aceea băiatul nu se poate însura”. ( Silvia Pătrucean )

Nu stiu cum coabitau in mintea tortionarului viziunile de la Dumnezeu cu pacatul originar (si implicit ideea ca liberul arbitru exista). Probabil ca nu dadea importanta acestor probleme fiind mai preocupat de filocalism. Tortionarul Arsenie Boca este considerat unul din cei mai mari ganditori filocalici (whatever that is).

Omnibelevolenta e supra-evaluata

Mă duceam la Părintele împreună cu alţi credincioşi, bărbaţi şi femei, pentru a-i vindeca sau pentru a le rezolva problemele. Odată însă, mi-a zis Părintele: “Să ştii că şi binele are o limită… Sunt lucruri în care nici noi, preoţii, nu ne băgăm”. ( Bica Ioan )

Dictaturofilia

Tortionarului ii placeau dictatorii in general sau cel putin gasea scuze pentru comportamentul acestora… precum in cer asa si pe Pamant

Spunea odată cineva: “Părinte, Ceauşescu strică bisericile”. “Nu el, mă, ci păcatele omenirii” – i-a răspuns Părintele. ( Maria Matronea )

Harry Potter e mic copil

Odată, la Sfânta Liturghie care se făcea la altarul din pădure, Părintele a strigat: “Mărie, din cutare sat, fă-ţi cruce!”; şi Măria: “Nu fac!”. Părintele îi zice a doua oară: “Fă Mărie cruce!”; ea din nou zice: “Nu fac!”. A treia oară strigă Părintele: “Fă Mărie cruce; piei diavole din zidirea lui Dumnezeu!”. Atunci biata Mărie s-a trezit şi a zis: “Fac, Părinte, fac”. Mai târziu, părintele îi zice: “Să vii să te botez, că ţi-ai dat mirul pe apă şi ai curvit cu fiu-tău la secta voastră”. A botezat-o Părintele şi i-a dat canon să umple cu gura o bute cu apă şi apoi să intre în ea şi să facă baie. Şi când a intrat în ea s-a umplut butea cu şerpi. ( Sârbu Elisabeta )

Pentru cine vrea sa afle mai multe despre viata si lucrarea Sfantului Arsenie Boca Tortionarul gasiti aici. E vreo asemanare fizica intre tortionar si Rasputin?

Petre Tutea, dialoguri cu Dumnezeu (III)

Citeste intai prima si a doua parte

Disclaimer: Dialogul urmator se bazeaza pe fapte si intamplari imaginate. Orice asemanare cu persoane reale sau dumnezei inchipuiti este pur intamplatoare.

Dumnezeu: Intrebarile despre cunoastere au un singur context: “De unde stii?” Nu exista un context pe Pamant si un altul in Cer. Tot ceea ce pretinzi ca stii trebuie sa aibe un raspuns satisfacator la intrebarea “De unde stii asta?”
Petre Tutea: Vorbeam despre credinta nu despre cunoastere. Dumnezeu voia credinta pe Pamant. In ceruri nu mai e nevoie.
Dumnezeu: Din nou intreb: “De unde stii ce vreau si ce nu vreau eu in ceruri?”
Petre Tutea: Dumnezeu a facut ca viata pe Pamant sa fie un test pentru Viata de Apoi. Deci, nu exista teste in Viata de Apoi.
Dumnezeu: Asta e Viata de Apoi? N-ar trebui sa fie si altii pe aici? Ca doar nu esti singurul care merita sa se bucure de ea.
Petre Tutea: Am murit pe Pamant, traiesc altundeva, ce altceva ar putea fi?
Dumnezeu: Nu orice forma de existenta dupa viata pamanteasca este Viata de Apoi. Viata de Apoi, cea pentru care ati fost testati are, conform credintei tale, doua forme, Raiul si Iadul. Corect?
Petre Tutea: Da.
Dumnezeu: Cum nu esti nici in Iad, nici in Rai, putem concluziona ca asta nu e Viata de Apoi, care urmeaza a fi premiul sau pedeapsa pentru testul vietii?
Petre Tutea: Da. Dar asta ce mai e atunci?
Dumnezeu: Daca tu crezi ca Dumnezeu iubea atat de mult credinta, atunci asta ar putea fi alt test. Poate vreau sa-ti ofer un premiu mai mare.
Petre Tutea: Mai mare decat fericirea eterna? Incep sa cred din ce in ce mai mult ca esti Satan. Numai el ar putea sa ma tenteze cu recompense mai mari decat ce ofera Dumnezeu. Care nu exista de fapt. Nimic nu e mai maret decat Raiul.
Dumnezeu: De ce spui asta?
Petre Tutea: Pentru ca Raiul este o stare permanenta de fericire.
Dumnezeu: Fericirea e supra-evaluata.
Petre Tutea: Asta numai Satan o putea spune.
Dumnezeu: Sau cineva care chiar stie despre ce vorbeste. Dumnezeu este etern?
Petre Tutea: Da.
Dumnezeu: Creatia are un inceput?
Petre Tutea: Da.
Dumnezeu: Deci Dumnezeu a existat de unul singur inainte de Creatie?
Petre Tutea: Da.
Dumnezeu: Si cum crezi ca era Dumnezeu cand era singur-singurel?
Petre Tutea: La ce te referi?
Dumnezeu: Era fericit?
Petre Tutea: Cu siguranta.
Dumnezeu: Deci, conform propriilor tale spuse, Dumnezeu inainte de Creatie a trait o vesnicie fericit?
Petre Tutea: Da.
Dumnezeu: Daca, nimic nu e mai presus de o permanenta stare de fericire, de ce crezi ca Dumnezeu a creat acest Univers?
Petre Tutea: Nu stiu.
Dumnezeu: Indrazneste! Da-ti cu parerea!
Petre Tutea: Din plictiseala?
Dumnezeu: Aproape, foarte aproape. Doar o eternitate distanta de adevar.
Petre Tutea: Nu inteleg.
Dumnezeu: Trebuie sa-ti arat starea de fericire despre care vorbesti ca sa intelegi despre ce e vorba. In curand te voi face fericit. Ma intorc peste 100 de ani pamantesti, ca mai trebuie sa vorbesc si cu altii.
Petre Tutea: Chiar sunt curios.
Dumnezeu: Start!

(va urma…)

Decembrie, anotimpul crimelor legale

Sa zicem ca esti un mafiot si ai de facut o “treaba murdara”. Ai multe posibilitati sa-ti indepinesti sarcina: un glont in cap, un “accident” de masina etc. Daca este iarna, ai sansa sa-ti faci treaba fara sa fii tras la raspundere. Metoda e simpla, desi e posibil sa ca “ustensilele” sa nu-ti fie la indemana. Avantajul e ca politia nu te investigheaza pentru crima daca folosesti aceasta metoda. Dezavantajul e ca metoda nu este 100% sigura si “tinta” poate scapa.

Cum se procedeaza? Se ia un lac inghetat, se face o copca, in caz ca nu exista deja una, se aduce victima pe marginea copcii si se arunca victima. Daca la contactul cu apa rece “tinta” face stop-cardiac legea spune decesul s-a produs din cauze naturale. Operatia se poate repeta de trei ori (sfanta treime a mafiotilor). Daca si a dupa 3 incercari “tinta” nu s-a lepadat de… viata, operatiunea se poate repeta in lunile ianuarie si februarie, sau in alte luni in locatii care au conditii meteo prielnice.

Crestinismul fata cu realitatea

Sunt multi crestini care isi argumenteaza credinta prezentand drept argument influenta benefica a crestinismului asupra evolutiei omenirii (sociale, politice si culturale). E vorba in general de oameni care traiesc intr-o tara cu economie relativ dezvoltata, care se bucura din plin de avantajele tehnologice moderne si care accepta teoria evolutionista ca un fapt cert. Desi nu-mi pot explica cum poti sa crezi in sacrificiul lui Isus si in acelasi timp sa crezi ca povestea pacatului originar este o metafora complexa, articolul de fata nu se refera la aceasta problema (pe care am discutat-o aici si aici).

Realitatea este ca nivelul de trai de care se bucura acesti crestini nu este nici pe departe vreun produs al crestinismului sau al unor conditii de mediu specifice crestinismului. Toate avantajele societatii moderne sunt produsul metodei stiintifice. I-as intelege pe cei care spun ca stiinta este produsul Satanei care vrea sa ne indeparteze de Dumnezeu prin asigurarea unui confort material dar astfel de persoane se impart in doua categorii: ipocriti si necunoscuti. Ipocritii sunt cei care condamna stiinta privind intr-un monitor LCD, iar necunoscutii sunt cei care s-au izolat de tentatiile lumesti prin pesteri, paduri sau chilii sapate in stanca.

In ultimii 200 de ani speranta de viata a crescut de la 40 de ani la 70 de ani. Ce s-a schimbat la inceputul secolui 19? A avut loc vreo schisma in sanul bisericii crestine care sa fi schimbat doctrina in mod semnificativ? S-au schimbat semnificativ conditiile de mediu? A fost vreo schimbare importanta in modul de organizare a societatii? Nimic din toate astea. Au avut loc doua evenimente importante: revolutia industriala si metoda stiintifica.

Realitatea este ca imbunatatirea nivelului de trai a explodat dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial, cand mijloacele de comunicare au dus la cresterea exponentiala a descoperirilor stiintifice. Dezvoltarea stiintei dupa 1800 se datoreaza exclusiv eforturilor oamenilor de stiinta. Ei sunt cei care au descoperit metode mai eficiente de productie si i-au fortat pe liderii economici fie sa le implementeze in propriile intreprinderi, fie sa fie inghititi de faliment. La randul lor liderii economici au facut presiuni asupra liderilor politici sa sustina inovatia tehnologica pentru a-si mentine avantajul competitiv. Sute de ani inaintea acestor evenimente, gandirea critica a fost nevoita sa respecte limitele impuse de “adevarul” dogmelor religioase. Dar, asemenea unui cazan cu aburi, fiecare avans adus in directia intelegerii realitatii a dus la cresterea presiunii asupra status-quo-ului ceea ce a dus in final la explozia stiintifica.

Multi ar spune ca toate acesti pasi marunti sunt rezultatului sprijinului acordat de religia crestina dezvoltarii stiintei. Din nou, realitatea ne contrazice. Inceputurile calculului integral si diferential dateaza din secolul 3 i.e.n, dezvoltarea acestui domeniu incetand in Europa dupa ce crestinismul a devenit religia oficiala a continentului. Pana la Newton, stafeta a fost preluata de arabi, chinezi si indieni. Istoria astrolabului este inca o dovada a influentei nefaste a crestinismului asupra cunoasterii stiintifice. In timpul Inchizitiei posesia unui astfel de instrument era condamnata pe motiv ca… fiind un instrument care citeste in stele, poate fi folosit pentru a prezice viitorul (si numai Dumnezeu stie viitorul). Astrariumul este un instrument care s-a pierdut in crestinism, fiind nevoie de aproape 1000 de ani pentru a fi reinventat. Asta pentru ca presupozitiile privind pozitia Pamantului, necesare functionarii acestuia, contraziceau dogma bisericii. (Nu mai gasesc articolul in care am citit explicatia)

De fapt, civilizatiile antice grecesti si romane arata ca gandirea si cunoasterea umana urmeaza o evolutie ascendenta accelerata in conditii prielnice si ca progresul cunoasterii umane este inevitabil. Alfred Whitehead spunea “Filozofia occidentala este o colectie de note de subsol la opera lui Plato”. Progresul adus de filozofii si oamenii de stiinta greci este, pastrand proportiile, similar cu ceea ce a produs omenirea in ultimele 200 de ani. Cu toate astea nimeni nu are indrazneala sa sugereze influenta pozitiva a politeismul atenian asupra acestei evolutii (poate ca premiul oferit de Zeus pentru obedienta e prea mic pentru a justifica pierderea integritatii intelectuale).

Cum privea crestinismul ideile ce contraziceau dogma oficiala? Iata ce spune Toma d’Aquino, unul din creierele luminateintunecate ale crestinismului:

Raspund ca, in ceea ce priveste ereticii trebuie mentionate doua aspecte: unul de partea lor; celalalt de partea Bisericii. De partea lor este pacatul, deci merita nu doar separarea de Biserica prin excomunicare, dar si separarea de lume prin moarte. Pentru ca e mult mai grav sa atentezi la credinta care anima sufletul, decat sa falsifici banii care sustin viata temporala. Daca falsificarea banilor si alte rele sunt condamnate prin moarte de autoritatea statului, cu atat mai mult este motiv ca hereticii, imediat ce au fost condamnati pentru erezie, nu doar sa fie excomunicati dar si executati.

Nu mai are rost sa vorbesc de influenta crestinismului in Rasaritul Europei. Acolo, realitatea e si mai sumbra.