Esti aici: Prima pagina » Religie

Religie

Gura crestinului adevar graieste (1)

Prin articolul de fata intentionez sa incep o noua serie de articole destinata sa scoata in evidenta contradictiile din gandirea religioasa crestina.

Am aflat via nothing ca la Targu-Mures s-a organizat un concurs cu subiectul “Cu un pas mai aproape de Dumnezeu” pornind de la studiul unui film inspirat din realitate (atentie, nu e documentar), “Exorcizarea lui Emily Rose”.

In timpul filmului din articol unul din crestini spune ca este interesat de fenomen pentru ca posesia demonica ii afecteaza pe cei mai slabi. Din pacate, ii afecteaza doar pe crestini, sau pe cei ai caror parinti sunt mult prea crestini.

Punand cap la cap cele 2 afirmatii si considerandu-le drept adevaruri putem concluziona ca crestinii sunt slabi. Cu toate ca il au de partea lor pe insusi Creatorul Universului? Avand in vedere ca 0% din atei sunt posedati rezulta ca cea mai buna masura impotriva posedarii demonice nu este exorcizarea ci “convertirea la ateism”. Sa nu uitam ca Dumnezeu a fost infrant de un simplu muritor (a fost ucis complet de Nietzche). Probabil d’aia ajutorul divin in problema exorcizarilor e aproape zero.

Religii vechi si noi

“Dilema veche” propune o falsa dilema noua in ultimul sau numar: “Noii bisericosi fara de biserica“.

Autorul articolului, dupa ce aproba critica adusa de “clasa de mijloc” lipsei de profunzime a babei care arunca cu agheasma si observa ironia faptului ca aceeasi critici dau dovada de lipsa de profunzime in evaluarea propriilor credinte new-age (chakre, feng-shui, qi etc), da dovada de lipsa de profunzime in evaluarea propriei credinte in religie.

Am auzit odată o conversaţie între două tinere doamne genul corporate-all inclusive care în decurs de trei minute făcuseră un haz nebun de o bunicuţă ineptă care umbla cu agheazmă şi apoi discutau cu fascinaţie despre feng-shui şi cum să-ţi aranjezi catrafusele prin casă pentru a deschide nu ştiu ce porţi energetice. Nu am nimic cu feng-shui-ul respectiv, e chiar amuzant să citeşti cum trebuie să faci curăţenie pentru a lăsa Chi-ul să zburde liber sau cum trebuie să creşti plante pentru a sparge blocajele energetice. Ce mă enervează este pufăiala unora care citesc asemenea baliverne faţă de babele cu agheazmă. Şi feng-shui-ul şi agheasma sînt în esenţă două forme de spiritualizare a orizontului imediat, două forme iraţionale care încearcă compulsiv să controleze soarta, obiectele din jur şi viitorul proxim.

Autorul care, pe buna dreptate, nu vede nici o diferenta intre superstitiile care stau la baza binecuvantarii cu agheasma si superstitiile care stau la baza geomantiei chinezesti, “indrazneste” sa afirme ca exista diferente intre baba murdara pe picioare a lui Tutea si Thomas d’Aquino. Ce ironic!

Zic doar că, de pildă, creştinismul înseamnă şi baba cu agheasmă, şi Toma d’Aquino.

Doar pentru ca Toma d’Aquino si-a putut exprima intr-un mod mai sofisticat superstitiile nu inseamna ca se plaseaza automat deasupra lui Deepak Chopra. “Aruncatul cu agheasma” si feng-shuiul sunt de blamat pentru ca impartasesc “incercarea compulsiva de a controla soarta, obiectele din jur si viitorul proxim”? Atunci de ce sa nu blamam si filozofia lui Toma d’Aquino care imparte cu aruncatul agheasmei ideea irationala ca Necauzata Cauza are un fiu care s-a rastignit pe cruce pentru greseala a doi idioti?

Daca gresesc, sa-mi spun explice si mie cineva diferenta dintre cele 2 fraze de mai jos:

1. Acest pix cu pasta rosie scrie cu verde.

2. Acest instrument de scris contine o substanta care, in contact cu lumina, absoarbe toate culorile din spectrul luminos mai putin rosul iar acea substanta transpusa pe hartia alba isi pastreaza proprietatile reflectand in mod natural culoarea verde.

Parafrazand autorul articolului inchei cu o intrebare retorica “Crestinismul inseamna si inchizitie si Toma d’Aquino?” Il las pe Toma d’Aquino sa raspunda:

Raspund ca, in ceea ce priveste ereticii trebuie mentionate doua aspecte: unul de partea lor; celalalt de partea Bisericii. De partea lor este pacatul, deci merita nu doar separarea de Biserica prin excomunicare, dar si separarea de lume prin moarte. Pentru ca e mult mai grav sa atentezi la credinta care anima sufletul, decat sa falsifici banii care sustin viata temporala. Daca falsificarea banilor si alte rele sunt condamnate prin moarte de autoritatea statului, cu atat mai mult este motiv ca hereticii, imediat ce au fost condamnati pentru erezie, nu doar sa fie excomunicati dar si executati.

Sfantul Arsenie Boca Tortionarul

In primul rand trebuie sa prezint inca de la inceput definitia “tortionarului”. In sens general, tortionarul este persoana care aplica supune pe altcineva la chinuri fizice sau psihice, care schingiueste pe altii. Avand in vedere, trecutul relativ recent al Romaniei, dictatura comunista mai precis, tortionarul este unealta prin care dictatorul isi impune vointa discretionara. Din acest punct de vedere tortionarul este fie un sadic caruia ii place sa aplice directivele dictatorului, fie un individ indiferent la suferinta celorlalti, fie, in cel mai fericit caz, un individ inspaimantat de puterea dictatorului care ar putea sa-i faca rau inzecit tortionarului neascultator.

In al doilea rand, trebuie sa precizez, pentru cine nu a auzit pana acum de Arsenie Boca, cine este acesta. Arsenie Boca (1910-1989) este considerat drept unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai monahismului crestin ortodox, multi considerandu-l nici mai mult nici mai putin decat un sfant. “Sfantul Ardealului” cum este supranumit de adeptii sai nu a fost canonizat de BOR, desi exista o lucrare (n-o mai gasesc acum, cred ca se numeste “In cautarea unui sfant”) ce contine pledoaria pentru canonizarea acestuia, in cuprinsul careia gasim minunile din timpul vietii dar, si mai important, minunile facute de dincolo. “Părintele Arsenie nu are asemănare cu nici un duhovnic din România şi Europa, în ziua de azi.” ( păr. Petru Vanvulescu)

In al treilea rand se cuvine sa-i multumesc lui Arsenie Boca pentru faptul ca a contribuit la transformarea mea dintr-o leguma credincioasa intr-un om liber cugetator. Pe vremea cand eram credincios, mama a venit de la o slujba cu o brosura despre viata lui Arsenie Boca. Care continea, pe langa date biografice, si anectode numai bune de impresionat mintea naivilor. Arsenie Boca era renumit pentru capacitatea lui de a vedea trecutul si viitorul iar anectodele sunt pline de astfel de exemplu. Unul din ele, care m-a trezit din somnul ratiunii a fost urmatorul:

Era în război. O femeie din Sibiu, Cătălina, a aflat că soţul ei a murit. A luat în braţe copilul şi fugea cu el prin Sibiu. În pântece avea alt copil. La un moment dat a văzut că era plină de sânge. O schijă îi omorâse şi copilul din braţe. Deznădăjduită şi descumpănită s-a dus şi a avortat copilul din pântece. Auzind apoi de Părintele Arsenie s-a dus şi ea la Mănăstirea Sâmbăta. După Sf. Liturghie Părintele a ieşit şi a strigat: “Cătălină, Cătălină, ce-ai făcut! Ştiu că ţi-a murit soţul şi copilul. Ai fost încercată. Dar dacă-l lăsai pe cel din pântece… Ai omorât un copil cu care Dumnezeu avea un plan mare!”. ( pr. Petru Vanvulescu )

Apelul la realitate s-a facut cu intrebari rapide:

• Evident acea femeie a suferit. Ce rost avea s-o faca de ras pe femeie strigand la ea?
• Moise a supravietuit voiajului pe Nil pentru ca Dumnezeu avea un plan cu el. Copilul Isus a fost protejat pentru ca Dumnezeu avea un plan cu el. Iona a supravietuit 3 zile in burta unui peste pentru ca Dumnezeu avea un plan cu el. Cum a putut o femeie sa incurce planurile lui Dumnezeu?
• Cei care au avut grija de copii pentru care Dumnezeu avea planuri au fost ajutati in demersul lor (Moise, Isus). De ce acestei femei i-au fost omorat sotul si copilul?

Cum insa nu se cuvine ca crestinii de rand sa conteste actiunile purtatorilor de sutana, m-am intrebat mai tarziu: “Tu ce-ai fi facut daca ai fi primit de la Dumnezeu revelatia asta?”. (caci prin revelatii primea Arsenie Boca astfel de informatii). Avand in minte suferinta femeii care si-a pierdut copilul in drum spre locul in care era corpul sotului ei, mi-am raspuns:

L-as fi luat de guler pe Dumnezeu si i-as fi spus: “Cand ai avut planuri pentru altii ai avut grija sa fie duse la bun sfarsit. Testul pe care l-ai dat acestei femei este incalificabil. Poti sa-ti iei planurile si sa ti le bagi in cur. Eu nu sunt partas la asa ceva.”

Desigur, aceasta atitudine as fi avut-o DACA Dumnezeu ar fi fost cel cu care vorbea Arsenie Boca. Gaseam ca e imposibil ca creatorul universului sa fie atat de inapt sau rau intentionat. Astfel, povestea lui Arsenie Boca, cea care-i face pe multi crestini sa se afunde si mai mult in propria credinta, a fost unul din multele suturi in fund care m-au facut “sa pun mana pe carte” si sa-l caut pe Dumnezeul cel adevarat, nu pe cel pe care-l prezinta Biserica prin tortionarii sai. Caci daca Dumnezeu era dictatorul de care asculta Arsenie Boca, acesta nu putea fi, logic, decat un tortionar.

Alte torturi aplicate de Arsenie Boca

Desi orice crestin stie ca masturbarea este un pacat si ca aceasta conceptie provoaca traume psihice tortionarul Arseni Boca a gasit de cuvinta sa mai provoace o suferinta psihica unei familii, in care adolescentul cel cuminte era chinuit de hormonii specifici varstei.

O mamă s-a dus cu fiul ei, care avea în jur de 18 ani, la Părintele Arsenie. Când femeia s-a aflat în dreptul Părintelui, a început să-şi laude copilul şi a zis: “Părinte, am un băiat cuminte, nu bea, nu fumează, nu are treabă cu fetele. Este un băiat foarte cuminte! Părintele, privindu-l, a zis cu un glas domol, zâmbind: “Da mă, îi cuminte”, apoi a adăugat să audă toată lumea: “Mă, nu mai preacurvi cu mâna, mă!”, lăsând-o blocată pe biata femeie şi pe copilul ei.

Minim trei-patru copii. Minim am spus

Arsenie Boca a fost, asa cum ii sade bine unui ortodox fundamentalist, un nationalist care credea ca natiunea romana va dispare ca urmare a cresterii natalitatii tiganilor. Avea grija sa le reaminteasca enoriasilor ca o femeie trebuie sa faca minim 4 copii.

Părintele ne spunea tuturor că, pentru sănătatea femeii, e bine să avem 3 – 4 copii. Dacă nu naştem câţi vin, păcatul cade pe cei care sunt în viaţă. ( Emilia Şpan )

Un coleg de serviciu, Radu C., s-a dus la Părintele Arsenie pentru că avea mari probleme cu soţia lui, fiind foarte nervoasă. Şi i-a spus Părintelui Arsenie că nu ştie ce să mai facă cu ea. Părintele îi spune: “Mă, câţi copii aveţi?”. Colegul îi spune: “Unu Părinte, că viaţa îi grea şi nu am cu ce să-l cresc”. Părintele i-a spus imediat: “Mă, nu unu-doi, ci patru-cinci copii să ai mă, ai înţeles?!”. Omul a plecat supărat fără să spună un cuvânt, şi când a ajuns în dreptul uşii bisericii să dea afară, Părintele i-a strigat tare: “Mă, lasă mă copiii să vină, nu unu-doi, ci patru-cinci mă, că dacă nu va înnebuni, mă. Să ţii minte ce ţi-am spus!”. Desigur că acest avertisment l-a îngrozit. Ajuns acasă, i-a spus nevestei ce i-a spus Părintele. Astăzi, au cinci copii, iar soţia lui este cât se poate de liniştită, de calmă, se înţeleg foarte bine şi au şi cu ce să îi hrănească pe copii. Au tot ce le trebuie. ( Bogdan Juncu )

Odată, Părintele era în biserica de la Drăgănescu şi vorbea cu lumea. Îl chema pe fiecare aproape de dânsul şi îi zicea păcatele în auzul tuturor. L-a întrebat pe un bărbat de 46 de ani, cu femeia bolnavă: “Câţi copii aveţi, măi?”. Omul a zis că are 3 copii. “Şi ceilalţi unde-s, măi? Ori i-aţi aruncat pe gârlă?”. Omul i-a spus că n-a aruncat nici un copil pe gârlă. “Şi atunci – zice Părintele – atunci unde sunt ceilalţi? Ştiu că nu i-aţi înecat în gârlă, dar i-aţi “aruncat” aşa cum faceţi voi. Uite, ce-ţi spun. Du-te şi lămureşte-ţi femeia să mai facă încă un copil şi nu va mai fi bolnavă. Dacă va mai da naştere încă unui copil, vă va ierta Dumnezeu o parte din păcate, dar să ştiţi că vă mai rămân multe păcate. Ai înţeles, măi?”. “Am înţeles Părinte” – a zis omul. ( Biliboacă Matei )

Liberul arbitru e o prostie

Cu toate ca tortionarul Arsenie Boca gasea o oarecare placere din suferinta victimelor sale acesta considera ca nu prea exista liber arbitru. Din exemplul de mai jos rezulta ca cei doi soti n-ar fi putut sa se impace mai devreme de 7 ani, adica liberul arbitru nu exista. Cu toate astea tortionarul n-avea nici o problema sa-i acuze pe altii de ceea ce era dincolo de capacitatea lor de decizie.

Doi ingineri, soţ şi soţie din fabrica unde am lucrat şi eu, au divorţat din vina părinţilor lui. Când l-a văzut pe Părintele Arsenie, femeia ( Elena G. ) a început să plângă şi să-i spună de situaţia ei, că a divorţat de soţul ei din vina socrilor şi că are şi o fetiţă şi nu ştie ce să facă. Părintele Arsenie îi spune, zâmbind: “Lasă, mă, nu mai plânge, că după 7 ani vă veţi împăca”. Nu ştiu dacă inginera l-a crezut sau nu pe Părintele Arsenie, pentru că 7 ani nu sunt 7 zile sau 7 săptămâni, sau 7 luni, ci … 7ani. Cert este că exact la 7 ani s-au împăcat, au mai făcut un copil, iar astăzi trăiesc în pace şi bună armonie.

Oricat ar vrea un om sa se casatoreasca (liberul arbitru) uneori nu se poate ca… asa vrea muschii dictatorului.

“În biserică la Drăgănescu, o cetăţeancă îi spune Părintelui: “Părinte, băiatul meu are 38 de ani şi nu se poate însura. Părintele i-a zis: “E şi normal! Doar pe ceilalţi copii i-aţi trimis pe apa sâmbetei, iar acum, familia voastră se stinge. De aceea băiatul nu se poate însura”. ( Silvia Pătrucean )

Nu stiu cum coabitau in mintea tortionarului viziunile de la Dumnezeu cu pacatul originar (si implicit ideea ca liberul arbitru exista). Probabil ca nu dadea importanta acestor probleme fiind mai preocupat de filocalism. Tortionarul Arsenie Boca este considerat unul din cei mai mari ganditori filocalici (whatever that is).

Omnibelevolenta e supra-evaluata

Mă duceam la Părintele împreună cu alţi credincioşi, bărbaţi şi femei, pentru a-i vindeca sau pentru a le rezolva problemele. Odată însă, mi-a zis Părintele: “Să ştii că şi binele are o limită… Sunt lucruri în care nici noi, preoţii, nu ne băgăm”. ( Bica Ioan )

Dictaturofilia

Tortionarului ii placeau dictatorii in general sau cel putin gasea scuze pentru comportamentul acestora… precum in cer asa si pe Pamant

Spunea odată cineva: “Părinte, Ceauşescu strică bisericile”. “Nu el, mă, ci păcatele omenirii” – i-a răspuns Părintele. ( Maria Matronea )

Harry Potter e mic copil

Odată, la Sfânta Liturghie care se făcea la altarul din pădure, Părintele a strigat: “Mărie, din cutare sat, fă-ţi cruce!”; şi Măria: “Nu fac!”. Părintele îi zice a doua oară: “Fă Mărie cruce!”; ea din nou zice: “Nu fac!”. A treia oară strigă Părintele: “Fă Mărie cruce; piei diavole din zidirea lui Dumnezeu!”. Atunci biata Mărie s-a trezit şi a zis: “Fac, Părinte, fac”. Mai târziu, părintele îi zice: “Să vii să te botez, că ţi-ai dat mirul pe apă şi ai curvit cu fiu-tău la secta voastră”. A botezat-o Părintele şi i-a dat canon să umple cu gura o bute cu apă şi apoi să intre în ea şi să facă baie. Şi când a intrat în ea s-a umplut butea cu şerpi. ( Sârbu Elisabeta )

Pentru cine vrea sa afle mai multe despre viata si lucrarea Sfantului Arsenie Boca Tortionarul gasiti aici. E vreo asemanare fizica intre tortionar si Rasputin?

Crestinismul intr-o lectie

Anul trecut am avut placerea sa vizitez cateva orase din Spania (Madrid, Burgos, Toledo). In fiecare dintre acestea exista cel putin o catedrala catolica veche care este pentru turisti, vorba englezului, “musai-de-vizitat”.
Aceste catedrale au o artitectura deosebita si sunt pline pana la refuz de opere de arta: picturi, sculpturi in marmura si lemn, basoreliefuri. Mai jos sunt cateva imagini de la catedrala din Burgos, cea mai mare din cele pe care le-am vizitat.

In fata avalansei de “efecte speciale” creierul a cedat si mintea mea de ateu a “rostit”: “Uite dom’le ca e bun si catolicismul la ceva. Daca nu era catolicismul acum la ce ma uitam?”. Mintea unui crestin ar fi “rostit” ceva de genul: “Beneficiile crestinismului asupra culturii si civilizatiei occidentale sunt evidente”. De fapt este argumentul preferat al celor care cred in credinta si care accepta ca dovada a adevarului credintei lor o nedovedita influenta pozitiva a crestinismului asupra civilizatiei vestice.

In ziua in care zona emotionala a creierului se bucura de beneficiile catolicismului, masina computationala care se numeste “subconstient” a detectat o disonanta cognitiva intre ceea ce stiu despre lumea inconjuratoare si produsul reflexului emotional. Societatea in care traim este una in care componenta economica este foarte puternica in care resursele disponibile sunt limitate. Consumul de resurse destinat obtinerii anumitor rezultate implica obligatoriu nealocarea acelorasi resurse pentru obtinerea altor scopuri. Aceasta este tema principala a cartii lui Henry Hazlittz, “Economia intr-o lectie“. Cartea contine eroarea de logica care apare cel mai frecvent in analizele economice: luarea in considerarea doar a unei parti din populatie afectata de o decizie economica. Spre exemplu, atunci cand primaria decide acordarea de subventii de transport pentru pensionarii e prezentata doar imaginea pensionarului fericit care poate calatorii nestingherit, “uitand” sa se mentioneze si faptul ca subventia se plateste din impozitele incasate de la restul cetatenilor care ar fi putut folosi banii respectivi pentru stimularea productiei de bunuri alimentare, spre exemplu.

Ce legatura este intre subventia transportului pensionarilor si catedrala din Burgos? Decizia Bisericii Catolice de a construi o catedrala este o masura economica prin care se aloca anumite resurse (umane si materiale) in vederea unui anumit scop. Cand vedem arhitectura unei catedrale, statuetele din marmura, vitraliile, sculputurile in lemn este foarte greu sa ne imaginam ce s-ar fi intamplat cu toate resursele implicate in realizarea acestora daca s-ar fi decis realizarea altor obiective. In primul rand trebuie sa ne imaginam “noul obiectiv” si apoi sa aproximam daca acel obiectiv ar fi putut fi realizat cu aceleasi resurse. O activitate foarte dificila, sa recunosc.

Sunt convins ca nici un crestin nu priveste piramidele gandind “Uite ca e buna si credinta in Ra” si nici nu priveste Coloseumul din Roma spunand “Uite ca sclavagismului bun la ceva”. Iar mai toata lumea ar ridica din sprancene daca, aflandu-se in metrou, ar auzi pe cineva rostind “Uite dom’le ca e bun si comunismul la ceva”.  Cu toate astea, pentru ca este in clasa privilegiatilor, a celor care se bucura de beneficiile masurilor economice ale Bisericii, va sustine ca decizia prelatilor a fost buna. La fel ca si “oamenii de afaceri” romani care si-au cladit averea din contractele cu statul si care propun implicarea tot mai puternica a statului in economie.

Dumnezeu: dragostea nascuta din teroare

Phillhelenes de pe YouTube are o noua productie exceptionala (english content).