Esti aici: Prima pagina » Diverse

Diverse

Scrisoare catre bunici

Din ciclul exercitiilor de futilitate, si ca “raspuns” la scrisoarea catre liceeni a lui Tudor Chirila public mai jos o scrisoare catre bunici:

Scrisoare catre bunici

Felicitari, ne-ati invins! Ati reusit sa distrugeti viata copiilor si nepotilor vostri. Sper ca sunteti multumiti. Dupa ce o parte din copii vostri au fost ucisi de gloantele teroristilor din ‘89 sau sub batele minerilor din ‘90 pentru libertatea pe care nu ati fost in stare sa le-o asigurati ati gasit de cuviinta sa-i votati tot pe comunisti. Votul pe care l-ati dat lui “tatuca Iliescu” l-a facut pe Petre Tutea sa-i fie putin rusine ca e roman. Iar dupa ce comunistii pe care i-ati votat au furat tot ce putea in tara asta expropriind din inflatie sau prin jocuri de intrajutorare bruma de avere pe care ati agonisit-o pentru copii vostrii, o parte din ei au renuntat la tara asta si au plecat sa-si gaseasca sansa la fericire la mii de kilometri distanta de casa parinteasca. Nedumeriti, ati privit cum va pleaca copii, si v-ati consumat energia plangand si nu luptand. Sau macar intrebandu-va “De ce trebuie sa plece copilul meu?”, “De ce trebuie sa plece lasandu-mi in grija nepotii?”. Ati fi realizat ca tara asta de care incearca sa fuga cu disperare este creatia voastra. Singura mostenire pe care ati lasat-o este o punga cu gunoi si puroi.

Zeci de mii dintre voi v-ati pierdut banii la SAFI sau Caritas. Manipulati sau ignoranti, nici unul din voi nu a gasit resursele sa se revolte, sa ridice un topor sau o coasa impotriva hotilor. V-ati pierdut nepotii prin spitale insalubre si nici unul dintre voi nu a gasit puterea sa dea o palma directorului spitalului sau ministrului sub conducerea caruia s-a petrecut nenorocirea.

Dupa ce ati muncit la plata datoriei Romaniei, pe vremea impuscatului tatuc, au urmat 20 de ani in care toata munca voastra si a copiilor vostri se traduce intr-o datorie de 70 de miliarde de euro pe care o veti lasa mostenire nepotilor vostri. Fie nu ati muncit suficient ca sa lasati ceva in urma, fie asta e amploarea furtului celor pe care i-ati votat in schimbul unui kilogram de orez sau de ulei. 12.000 de euro este pretul pe care fiecare din nepotii vostri trebuie sa-l plateasca pentru ca v-au avut de bunici. E adevarat, vor putea sa plateasca aceasta datorie din garsoniera, apartamentul sau casa pe care le veti lasa in urma. Daca nu va vor imita, lasand aceasta datorie stranepotilor vostri.

Ati avut un moment de luciditate cand ati scos de pe scena politica Partidul National Taranesc atunci cand acesta v-a inselat asteptarile. Ati adormit la loc, caci nici tatuca Nastase, nici tatuca Basescu 1 nu v-au facut sa aruncati la cosul de gunoi al istoriei celelalte partide de mafioti. Sau poate tocmai faptul ca PNT-ul n-a avut un tatuc la care sa va uitati ca la o icoana v-a facut sa-l transformati intr-un partid de cartier.

Totul arata ca aveti nevoie de un “tatuc” care sa va arate calea. De la tatucul de parohie, preotul, si pana la tatucul din fruntea tarii. Cand v-ati uitat la proprii copii pentru a gasi calea? La ultimele alegeri copii vostri au votat cu al treilea candidat, care multumita voua n-a putut ajunge in turul 2. S-ar putea spune ca ati votat contra copiilor vostri. Mare parte dintre voi credeti ca sunteti mai competenti in ceea ce priveste politica decat copii vostri. Desi ati trait 40 de ani in comunism iar sursele voastre de informare sunt OTV si jurnalul TVR. Atat de increzatori sunteti in educatia pe care ati dat-o copiilor vostri sau in calitatile propriilor copii?

Acum, sub conducerea noului carmaci, “tatuca Basescu” pe care l-ati votat a doua oara, veti pierde si pensiile, banii care i-ati dat spre pastrare statului, ca sa va asigure o batranete linistita. Noi, copii care suntem prea prosti ca sa stim cu cine trebuie sa votam, vom incerca sa va asiguram o batranete linistita, infruntand dezastrul pe care l-ati lasat in urma. E o vorba celebra: “Cine nu are batrani sa-si cumpere”. As fi vrut sa imi doresc asta.

PS: ca stil scrisoarea lui Tudor Chirila e superioara dar ca si demers, ambele sunt la fel de penibile. Nu reprezinta decat lipsa de curaj a unei generatii de sclavi care nu poate sa-si spanzure stapanii in piata publica. Rascoalele medievale au fost expresia vointei oamenilor de a schimba ei ceva si de a nu lasa aceasta povara pe umerii copiilor sau parintilor. Miscarea din ‘89 a fost o incercare timida din acelasi registru.

Visul erotic al consumatorului de dans modern

Acum 2 seri am fost la Teatrul de Opereta “Ion Dacian”, la un spectacol de dans modern. O “lucrare artistica” situata in holul teatrului a fost punctul de atractie al spectatorilor inaintea intrarii in sala. “Lucrarea” consta dintr-un mic cimitir cu cruci metalice pe care erau scrise nume de politicieni romani. Reactiile oamenilor au facut parte din acelasi registru: “Eh… ce bine ar fi.”, “Viseeee!”, “Visul poporului roman” si chiar “N-ar da Dumnezeu?”

Comunistii vechi si noi

Adrian Avarvarei a publicat o explicatie marxista privind criza economica actuala. Explicatia continea afirmatia ca valoarea bunurilor se exprima in functie de volumul de munca incorporat asa ca am comentat aceasta eroare, prezentand un exemplu simplificat privind valoarea unei gropi. Am intrat apoi intr-o polemica cu Jethro, un comunist de tip nou (ma rog, cred ca el se considera socialist) pe care o puteti vedea pe blogul lui Adrian Avaravarei.

Jethro, a avut si initiativa publicarii unui articol pe blogul personal (l-avantgarde.blogspot.com/2010/01/probabil-ca-nu-exista-nici-un-dumnezeu.html) la care a adaugat comentarii despre normarea muncii in capitalism, desi noi discutam despre valoarea muncii, precum si citate din diversi autorii, la o parte din ele simtind nevoia sa faca si sublinieri.

“liberalism didactic, format din idei fragmentare, din sentinte si formule mnemotehnice”

“Ca si cum acest liberalism expurgat si rudimentar ar fi ultimul pedagog al democratiei.”

A incheiat apoteotic cu un aforism orgasmic emis de Nicolae Iorga:

“Ataci o părere a unui prost şi te trezeşti cu prostul întreg în discuţie”

Mai toate aformismele au defectul ca nu sunt argument si prostul obicei ca sunt reversibile, adica interlocutorul le poate rosti cu aceea “forta ironica”. Spre exemplu, fraza “daca taceai filozof ramaneai” e valabila si pentru cel care a rostit-o, nu? Asa ca am scris pe blogul avantgardistului de serviciu al universului urmatorul comentariu (pe care l-am salvat pentru ca intuiam cu cine vorbesc):

De ce banii din zimbawue valoreaza mai putin decat hartia pe care sunt tipariti?
Ce valoare are un satelit artificial pentru omul pesterii?

“Ataci o parere a unui prost si te trezesti cu prostul întreg în discutie” - Eu am atacat parerea prostului care a facut clipul. Si m-am trezit cu tine in discutie.

Raspunsul avantgardistilor a fost interzicerea publicarii mesajului (e un site la care scriu vreo 6 avantgardisti):

@Logosfera
Sunt interzise: atacul la persoana, insultele, comentariile bazate pe locutiuni adjectivale, rabufnirile necontrolate, folosirea de cuvinte obscene, amenintatoare, abuzive sau indecente, comportamentul nepotrivit sau ofensator, incitarea la violenta. Un comportament civilizat impune combaterea ideilor exprimate anterior si nu a persoanelor care le-au postat.

Pe blogul meu nu am cenzurat decat comentariile prin care mi se cereau schimburi de linkuri (in afara spam-ului detectat de software ). Las cititorii sa judece cat de mult se potriveste situatia actuala cu fabula “Cainele si catelul” si cat de mult difera comunistii noi fata de cei vechi.

Armored and retarded

“Armored” este cel mai prost film pe care l-am vazut in ultima vreme. Si in ultima vreme am vazut si “Ho Ho Ho” cu Stefan Banica Jr. Cred ca asta spune multe. Este atat de prost pe atat de multe niveluri incat am simtit nevoia sa avertizez omenirea.

Subiectul fimului: o echipa ce se ocupa de transportul de valori (bani in principal) hotaraste sa “pastreze” pentru ei banii dintr-un transport important (42 milioane dolari mai exact). Exista o poveste care le foloseste drept inspiratie cu o echipa care mai facuse asa ceva prin inscenarea unui accident. Prima parte retarda din film e chiar aceasta poveste de “succes”. Echipa care transporta 4 milioane de dolari a oprit pentru a ajuta victimele unui accident de circulatie, care surpriza… era o capcana. Unul din paznici a fost luat ostatic iar restul au fost nevoiti sa dea banii in schimbul colegului. Politia nu i-a gasit pe faptasi si nici banii. Cand un paznic care pazeste usa unei cladiri nu are voie sa ajute un om care s-a impiedicat cine poate crede ca o masina cu 4 milioane se poate opri altundeva decat la destinatie sau altfel decat prin forta. Daca politistii care anchetau cazul i-au suspectat pe transportori nu se stie.

In echipa de transportori care urma sa “dea lovitura” exista un individ, fost soldat in razboiul din Iraq, care se pare este blestemat de Yehova ca Egiptul antic. Parintii au murit, are un frate mai mic de intretinut, banca vrea sa-i ia casa. Iar el trebuie convins de un prieten (Matt Dillon) ca trebuie sa participe la jaf. Au loc niste discutii penibile care se doresc a fi manipulare subtila pentru ca personajul principal sa fie convins ca are o viata de kkt si ca trebuie sa faca ceva. Cu o seara inaintea jafului personajul principal afla ca a doua zi este jaful. Evident ca fostul luptator din Iraq, avand un filon moral exceptional, refuza. In aceeasi seara o noua urgie biblica se abate asupra-i, cand Asistenta Sociala vine sa-l instiinteze ca fratele cel mic poate fi mutat intr-o familie adoptiva. Picatura umple paharul si personajul pozitiv se prezinta la lucru dand de inteles colegilor ca a intrat in joc.

Nu stim nimic despre planul echipei si nici ca urmeaza o serie de faze retardate:
1. La banca pleaca 2 echipaje de transport, care urmeaza sa faca acelasi parcurs. Cele 42 milioane erau in bancnote de 1 dolar de trebuiau 2 masini?
2. La banca dureaza o groaza pana cand vine caruciorul cu bani, bani care trebuie mutati in 2 carucioare mai mici, cate unul pentru fiecare masina de transport. De ce n-a facut banca asta in prealabil?
3. Cat timp se asteapta “marele carucior cu bani” din seiful bancii exista niste schimburi de priviri penibile intre membri echipei. In aer plutesc caciuli cu muste pe ele.

Apoi masinile pleaca si trebuie sa dea raportul catre dispecerat, din ora in ora. Ultimul raport ii prinde pe eroii nostri in dreptul unei otelarii parasite unde intra sa-si ascunda banii, urmand apoi sa-si insceneze atacul.

Sub presiunea timpului, urmeaza alte faze la fel de retardate
1. Echipa scoate una (de ce doar una?) din cutiile cu bani din masini, o deschid si pret de cateva minute se bucura ca niste copii ce si-au vazut cadoul sub brad. Unii incep sa miroasa banii sigilati in plastic.
2. Pentru trecerea banilor din cutii pana la locul de depozitare se formeaza un lant prin care fiecare “caramida” (de BCA) cu bani este trecuta din mana in mana. De ce nu au transportat cutia cu totul la locul de depozitare numai scenaristul si Monstrul Zburator de Spaghete pot sti.

Cacatul loveste ventilatorul cand unul din transportori observa ca exista un aurolac ce i-a vazut in timp ce mutau banii ca prostii. Si aurolacul era prost se pare pentru ca a inceput sa faca zgomot atragand atentia asupra sa desi statea bine merci intr-un loc foarte strategic. Unul din transportori il impusca pe aurolac, simtul datoriei renaste ca pasarea Phoenix in inima fostului soldat din Iraq si asa incepe, ceea ce unii ar numi, “actiunea”.

Dupa ce detoneaza o bomba in locul in care au fost ascunsi banii, soldatul pleca cu una din masini (cea cu restul banilor) si este urmarit de prietenul lui. Dupa o urmarire foarte lunga si plina de ciocniri ambele masini ajung in locul din care au plecat (WTF?). Masinile sunt avariate. Cum ar fi fost explicata starea acestora e un mister. Important e ca mai erau bani intr-o masina. Sirena masinii in care este baricadat soldatul porneste si, la cativa kilometri departare, un politist care isi manca linistit hot-dog-ul o aude. Asa ca pleaca sa investigheze cazul. Incearca sa contacteze dispeceratul abia cand ajunge in otelarie, unde interferentele provocate de cantitatile imense de fier blocheaza comunicatia. Politistul este si el impuscat pentru ca soldatul din Iraq porneste alarma masinii desi putea sa plece (toti erau concentrati asupra politistului). Politistul ranit este adus in otelarie, iar soldatul, gratie unei noi diversiuni geniale il aduce in masina blindata in care se baricadase.

Cine nu e convins ca filmul este foarte prost e liber sa-l vada. Mai spun doar ca la final raman in viata doar politistul si soldatul care urmeaza sa fie recompensat pentru faptele sale.

PS: In film exista si un personaj, fost puscarias, salvat de Isus (Isus nu salveaza oameni de stiinta ci doar puscariasi, drogati si violatori) care isi ucide cu sange rece un coleg care voia sa-l ajute pe soldat, care este trimis sa-l caute pe soldat cand acesta a parasit masina blindata si care, cand il gaseste pe acesta, pe acoperisul otelariei, se sinucide intreband: “Crezi ca Dumnezeu ma va ierta?”. Da fiule, Dumnezeu te va ierta ca ai omorat si te-ai sinucis, ca doar nu esti ca javra aia de Richard Dawkins.

Deconstructia filmului “Star Wars: Phantom Menace”

O critica excelenta a filmului realizat de George Lucas, “Star Wars: Phantom Menace”. Dureaza 70 de minute dar merita urmarit.