Open your eyes, free your mind

Despre profiturile nesimtite ale unor companii

Sa zicem ca unul din prietenii tai investeste intr-o afacere 20.000 de euro si, dupa 2 ani, isi recupereaza banii investiti plus inca o data suma investita. Ai spune probabil ca a fost o afacere profitabila. 100% ROI (Return On Investment) in doar 2 ani, e visul oricarui investitor, nu? Probabil ca undeva in mintea ta un gand ar incepe sa rodeasca si sa te macine: „Are adaosuri comerciale prea mari. Profitul este nesimtit.” E un reflex normal pentru ca nu vezi imaginea de ansamblu; tot ce vezi e un numar, 100%, cu mult mai mare decat 5% cat e dobanda la banca. Ori daca 5% e normal, 100% trebuie sa fie „nesimtit”.

Cu articolul de fata imi propun sa prezint „imaginea de ansamblu”. Si nimic n-ar fi mai potrivit ca un set de date statistice. Umbla vorba prin targ ca 25% din companii dau faliment in primul an. 36% dau faliment in 2 ani. Asta inseamna ca firmele care reusesc trebuie sa scoata, per total, un profit care sa acopere toate investitiile. De ce spun asta? Imagineaza-ti ca esti intr-un casino si ai 64% sanse de castig. Daca pariezi de 100 de ori cate 1 euro, la sfarsitul a 100 de pariuri, ai pariat in total 100 de euro dar cum doar 64% din pariuri sunt castigatoare rezulta ca fiecare din pariurile castigatoare ar trebui sa-ti aduca cel putin 1,56lei. Daca te-ai uita insa doar la un pariu castigator, asa cum faci in cazul firmei cu „profit nesimtit”, ai vedea ca ROI-ul este de 56%. Desigur, un castig de 56% ar garanta doar recuperarea investitiei, nu si obtinerea de profit.

Daca nu esti convins de exemplul jucatorului de casino, iti mai dau un exemplu. Imagineaza-ti ca esti la o bere cu inca 8 prieteni si cineva pune urmatoarea intrebare: „Bai, eu vreau sa-mi dau demisia de la job-ul de cacat care mi-a mancat ficatii si vreau sa investesc intr-o afacere. Am o idee de cativa ani si daca n-o pun in practica voi regreta.” Sub influenta alcoolului sau altor reactii chimice din creier, toti cei de la masa hotarasc sa ia aceeasi decizie. Dintr-o stranie coincidenta fiecare are o idee care are nevoie de un capital de 10.000 de euro. Unul dintre cei de la masa a citit insa staticticile de la linkul anterior si zice: „Fratilor, trebuie sa intelegeti ceva: doar 6 dintre noi vor avea succes, ceilalti vor pierde banii investiti”. Dupa discutii ajungeti la urmatoarea decizie: pentru a minimiza riscul, hotarati ca fiecare idee de afaceri sa fie implementata de o firma condusa de cel care a avut ideea, dar, atentie, fiecare dintre voi devine partener egal in acea afacere. 9 firme, 9 asociati, fiecare asociat avand 1/9 din fiecare firma. Cat trebuie sa castige o firma din cele care au succes pentru ca investitia sa merite? Raspunsul este acelasi: ROI-ul trebuie sa fie de 56%. Asta ar insemna ca dupa 2 ani fiecare din cei 9 investitori va avea in buzunar exact banii pe care-i avea cu 2 ani inainte.

Desigur, in acest caz, ar fi mai bine ca banii sa fie investiti intr-un depozit la o banca. Astfel, daca luam in calcul si o dobanda la depozite de 4% pe an asta inseamna ca la sfarsitul celor 2 ani cele 6 firme de succes vor fi trebuit sa aduca inapoi, in total, 97.344 euro (90.000 * 104% * 104%). Adica 16.224 euro, corespunzator unui ROI de 62.24%. Un „profitul nesimtit” de 62,24% obtinut de o firma este, la nivelul intregii economii, echivalent cu dobanda obtinuta la depozitele bancare. Nu stiu altii cum sunt dar eu cred ca cei ce creaza locuri de munca si aduc valoare societatii trebuie recompensati mai bine decat cei care-si pun banii la adapost in conturi bancare.

De dragul conversatiei hai sa mai introducem o variabila in ecuatia care are ca rezultat „profitul nesimtit”. Sa zicem ca persoana care investeste 10.000 de euro intr-o afacere renunta la job-ul sau, pentru a se ocupa de afacere. Si sa zicem ca salariul pe care-l avea era de 1000 de euro/luna. Asta inseamna ca la sfaristul celor 2 ani potentialul nostru investitor ar fi avut la dispozitie, daca si-ar fi pastrat job-ul, 34.000 euro (10.000 economisiti + 24 luni * 1000 euro/luna). Avand in vedere insa ca si-a lasat job-ul pentru a incepe o afacere, n-ar fi o situatie „strigatoare la cer” daca la sfaristul celor 2 ani, investitorul nostru ar fi avut access, intr-un fel sau altul (profit, dividende etc), in posesia a 34.000 de euro. Sa zicem ca investitorul nostru a preferat sa nu incaseze salariu de la firma pe care a infiintat-o si a incasat profitul sub forma de dividende. Sa spunem ca la sfarsitul celor 2 ani, a incasat dividende in valoare de 24.000 de euro. Care dividende corespund unui profit de 28.500 de euro. Privit simplist, sub forma fractiei profit/investitie, rezulta un ROI de 285%. Total nesimtit, si multi si-ar dori ca astfel de profituri sa fie impozitate cu 80%. Tocmai pentru ca nu au, sau nu vor sa aiba, in vedere „imaginea de ansamblu”.

Sa nu credeti ca am descoperit eu apa calda, lucrurile astea sunt stiute foarte bine de cei ce conduc fonduri de investitii, „business angels” si alte specii similare. Desigur ca pentru ei calculele sunt putin diferite dar nu cu mult. Cine ajunte sa-si prezinte ideea unui fond de investitii are nevoie de un capital mai mare, caz in care aversiunea fata de risc isi cere drepturile si ROI-ul trebuie sa fie mai motivant decat in cazul unei investitii mici.

Wall Street Journal spune si el ca 1-2 din 10 companii aduc investitorilor „profituri nesimtite”. Pentru cele 3-4 din 10 care esueaza nimeni nu varsa insa o lacrima. Nici ziaristii comunistii, nici ministrii de finante din tarile socialiste, nici hipsterii anti-corporatisti.

Lasa un comentariu