Open your eyes, free your mind

De ce e catolicismul gresit, ortodoxule?

Sambata trecuta am avut placerea sa aud o prelegere evanghelista (sau adventista) intr-un parc din Bucuresti. Exact ca in Occident. Oamenilor li s-a reamintit statutul de pacatos (i)remediabil, ca exista un singur leac pentru aceasta boala si acela este Isus si ca leacul e de vanzare; chiar acolo, chiar atunci. Dar asta este, la baza, schema tuturor sectelor si denominatiilor crestine. Si atunci cum stie ortodoxul ca, desi este un pacatos iremediabil si ca singurul leac este Isus, leacul nu e la catolici, la protestanti, la anglicani, la evanghelisti, la unitarieni sau la adventisti? Si invers.

Ca ateu, eu stiu ca leacul nu e la nici una din denominatiile crestine pentru ca boala nu exista. Pentru mine e simplu; am o ipoteza (la care am ajuns dupa multe eforturi), si anume ca nu exista o boala, si pot concluziona logic ca cine-mi spune ca are medicamentul care ma face sanatos, pur si simplu mananca rahat. Pentru un membru al ortodoxiei e mai greu, zic eu. Povestea pe care ortodoxul ce asculta evanghelistul din parc o compune ca sa ajunga sa spuna „Evanghelistul asta mananca rahat” e mai complexa. Pentru ca trebuie sa fie foarte complexa pentru ca este gresita. Daca ar fi simpla ar vedea ca e gresita. Desigur, poti scapa de povara inventarii acestei povesti, ignorand problema cu totul. Sau mintindu-te, precum crestinii liberali/lenesi, ca „fiecare crede ce vrea”.

In lumea lui „Dumnezeu e dincolo de logica” sau „Incurcate sunt caile Domnului” (sau, cum mi-a spus recent un crestin mai sofisticat „Paradigma logicii in care operezi este limitata”) nu poti construi o poveste consistenta care sa te duca de la „ai o datorie catre Dumnezeu” la „ortodoxia e singura religie corecta”. Un catolic acuzat de un ortodox ca se afla in religia gresita, sau mai grav, cum spunea Cleopa, ca este „ante-mergatorul Satanei” ar putea raspunde simplu „Nu poti demonstra asta, Dumnezeu e dincolo de logica”. Din pacate nu poate face asta pentru ca si catolicul crede ca ortodoxul e gresit si o astfel de solutionare rapida a conflictului ar fi ca un reflector pus pe propria irationalitate. Intr-o astfel de discutie ortodoxul si catolicul vor incepe sa construiasca propriile povesti din care, miraculos, „Dumnezeu e dincolo de logica” a disparut. In scena intra alti eroi: Traditia, Filocalia, Crezul, Dogmele. Complexitatea povestii trebuie sa-l faca pe credincios sa uite ca opereaza in lumea lui „Dumnezeu e dincolo de logica” si ca, in final, totul se rezuma la „pentru ca asa zic eu”. Unde „eu” este preotul satului, pastorul, evanghelistul, papa, patriarhul, calugarul sau orice alt individ fata de care credinciosul, dintr-un motiv sau altul, nutreste credinta ca are o legatura speciala cu Dumnezeu. Daca nu e Papa, e Ilie Cleopa, daca nu e Ilie Cleopa, e Arsenie Boca. Daca nu e Arsenie Boca e Sfantul Vasile Nustiucarie ce-a scris acum cateva sute de ani o carte. Tot timpul este cineva care este… dincolo de indoiala. Infailibil.

Justificarea superioritatii ortodoxiei este una singura: un infailibil ortodox a declarat candva ca orice infailibil catolic este, de fapt, failibil.

6 Responses to “De ce e catolicismul gresit, ortodoxule?”

  1. testokick spune:

    La intreabarea din titlu cred ca exista un singur raspuns: Pentru ca exista! Doar ca trebuie putin generalizata treaba cu religia pentru acelasi raspuns inevitabil.

  2. cristi spune:

    Te citesc sporadic, postez si mai sporadic. In general sunt de acord cu ce scrii si iti apreciz rationamentele.
    Am nevoie de o lamurire (pt. ca inca nu te inteleg la capitolul religie): ti se pare pertinenta idee ca exista un filon comun in marile religii ale lumii? Cunosc crestini ortodoxi care sunt de acord cu catolicismul si invers, crestini care sunt de acord cu budismul asa cum cunosc si budisti care sunt de acord cu crestinismul si cu hindu. Se pare ca am avut un pic de sansa in a cunoaste oameni cu inclinatii de natura spirituala (nu ii mai consider religiosi), dar cu o mare deschidere vis-a-vis de toate religiile majore. Am citit declaratia unui print arab care era de acord cu crestinismul si a spus ceva de genul: „Mohamed si Isus sunt profeti ai Divinitatii, indiferent ca unii ii spun Allah iar altii Dumnezeu”.
    Incerc sa inteleg daca esti doar impotriva dogmei religioase sau chiar si impotriva ideii ca exista un ceva (spirit/suflet/alte dimensiuni/etc) dincolo de trup si dincolo de realitatea fizica accesibila prin cele 5 simturi.
    Daca nu esti de acord cu cele de mai sus, as aprecia un „nu” argumentat cat mai simplu. Merci.

    • logosfera spune:

      Daca exista un filon comun al marilor religii el isi are baza in fricile oamenilor (preistorici si nu numai). Nu cred ca revelatia este o metoda valida de cunoastere si deci existenta unui filon comun de acest tip este lipsit de fundament.

      Despre religiosii moderati am mai scris; nu mi se par genul de oameni care-si iau credinta in serios asa ca nu-i iau nici eu.

      Daca exista o realitate dincolo de cele 6 simturi la care putem accede in aceasta viata sunt deschis la dovezi. Daca exista o realitate accesibila doar dupa moarte chiar nu merita sa-mi bat capul cu ea acum, exceptie facand posibilitatea de a ajunge in Iad. Dar cum Iadul este incompatibil cu un Dumnezeu bun inseamna ca am scapat si de problema asta.

      • cristi spune:

        OK, merci pt. raspunsul detaliat.
        Ca intotdeauna, exista o logica in ceea ce spui. 🙂
        Totusi la ce te referi cand spui „6 simturi”? Eu cu cele „5 simturi”, m-am referit la simturile „clasice”, prin care accezi la lumea fizica, concreta, – sa-i spunem „demonstrabila stiintific”.
        Clasificarile si subclasificarile acestora, sunt acum nenumarate…so, care-i al 6-lea?
        Si ca tot am ajuns sa discutam despre simturi (aristotelice), ce parere ai despre cei 3 mari: Socrate, Platon si Aristotel?

        • logosfera spune:

          Stiam ca al 6-lea simt este simtul echilibrului/balansului. Vad acum ca sunt 5 clasice si inca pe atatea non-clasice http://en.wikipedia.org/wiki/Sense
          Am sa te dezamagesc probabil si am sa-ti spun ca n-am citit nimic din cei 3 mari (am inceput „Republica” dar n-am reusit s-o termin).

Lasa un comentariu