Open your eyes, free your mind

Dan, Puricele

A fost o data ca niciodata un purice pe nume Dan care traia in blana unui terrier. Speranta de viata a unui purice este intre 30 si 90 de zile. Pentru un om aceasta perioada pare mica, dar pentru un purice varsta de 90 de zile este matusalemica. Un purice de 80 de zile este vazut de semenii sai drept o anomalie, un individ favorizat de soarta. Favorizat de zei. Asta daca puricii ar putea gandi asemenea unui om. Surprizator chiar o pot face. Cel putin puricii din colonia lui Dan pot face asta.

Dar are 80 de zile si este liderul coloniei sale. In timpul vietii sale Dan a vizitat varful cozii terrierului, desi Dan spune ca a fost la capatul lumii, de unde a putut vedea in departare lucruri ciudate pe care nici nu le poate explica puricilor care au doar 20 de zile. A vazut locuri ingrozitoare care ar fi putut, crede Dan, sa-i provoace moartea daca ar fi cazut de pe coada cainelului: cladiri imense din beton, pajisti infinite cu iarba verde. Uneori Dan, puricele, le povesteste puricilor mai tineri cat de minunata este lumea in care traiesc. Si ca in mod obligatoriu lumea a fost creata pentru ei. Faptul ca se pot hrani doar infigandu-si coltii in pamant e dovada ca lumea e creata spre bucuria lor. Vegetatia luxuarianta e pentru ei. Toti acesti copaci imensi (firele de par ale terrierului) printre care ei alearga de obicei au fost creati pentru amuzamentul lor. „Doar toti stim cat de mult ne place sa sarim din copac in copac”, le spune Dan, puricilor tineri.

„Fie am fost creati sa ne bucuram de mediul in care traim, fie mediul in care traim a fost creat conform placerilor noastre. Un lucru e sigur, facem parte dintr-un plan mai mare si am fost creat cu un scop”, le spunea intr-o seara Dan, puricilor adunati in jurul unei alunite. „Uitati-va la movila asta, si cata mancare se afla sub ea. Avem mancare peste tot, daca locurile cu mancare mai multa sunt marcate special. Cineva le-a pus aici ca sa ne dea noua de veste. Sa ne fie mai usor sa mancam. Dumnezeu ne are de grija”.

„Cine este Dumnezeu?” intreaba Tudor, un purice nascut in urma cu cateva zile.

„Dumnezeu este cel ce a creat aceasta lume pentru noi si cel care ne-a creat pe noi” raspunse Dan in timp ce restul puricilor se oprira din mancat savurandu-i cuvintele. „Este cel ce ne are de grija.”

„Pai atunci de ce unii dintre noi traiesc 30 de ani, iar altii 90?” intreaba Tudor. „Tata avea doar 45 de ani cand s-a prapadit. L-am gasit cu capul sfaramat in Padurea Inghinala”

„Asta a fost planul lui Dumnezeu, draga Tudor. Sunt sigur ca tatal tau e intr-un loc mai bun. Nu gasesti ca e logic ca cel ce a creat aceasta lume minunata pentru noi sa ne ofere ceva mai bun pentru cel care au fost buni in timpul vietii?”, intreaba Dan. „Lumea asta e minunata dar nu e perfecta, recunosc. Spre exemplu, daca-ti aduci aminte cutremurul de acum 1 an, ai sa-ti dai seama ca Dumnezeu nu a creat lumea perfecta. Sunt convins ca a pastrat perfectiunea pentru o lume care ne-o va oferi drept rasplata dupa ce trecem testul”

„Ce test?” intreaba Tudor.

„Viata asta e un test Tudore. Tatal tau a terminat testul si asta a fost motivul pentru care a fost luat si dus in lumea perfecta pe care a pregatit-o Dumnezeu pentru noi.”

„Sa inteleg ca tu inca n-ai trecut testul?” intreaba Tudor, ironic.

„Nimeni in afara lui Dumnezeu nu stie cine trece testul sau nu. Si chiar daca-l treci Dumnezeu te poate lasa pe pamant cu un scop anume. Toate au un scop Tudor. Asta trebuie sa intelegi”

Tudor mai intreba ceva dar un suierat ingrozitor ii acoperi vorbele. Pamantul incepu sa se clatine din ce in ce mai tare si dinspre vest veni un tsunami devastator. Apa se deplasa cu viteze de sute de kilometri pe ora (in lumea puricilor un metru este egal cu inaltimea unui purice). Puricii zbierau speriati si incercau sa se agate cu disperare de cate un copac. Tudor ajunse la radacina unui copac si fu tras sub pamant. Alina, un purice la fel de tanar se juca de-a fata-ascunselea cu surorile ei cand a venit urgia. Alina si Tudor erau la adapost iar in jurul lor era iadul pe pamant. Dupa cateva ore totul se linisti, Alina si Tudor iesira de sub pamant si incepura sa strige dupa prieteni si cunoscuti. N-au gasit pe nimeni. Erau singuri pe terrier.

„A fost planul lui Dumnezeu sa scapam. De buna seama ca restu puricilor au ajuns in Rai” spune Tudor.

„Cine e Dumnezeu? Si ce e Raiul?” intreba Alina.

„Iti spun mai tarziu tot ce mi-a spus Dan. Un lucru e clar insa: trebuie sa repopulam planeta. Dumnezeu n-a creat o lume atat de mare doar pentru 2 purici.” spuse Dan.

Dan, puricele ce traia pe spatele terrierului a murit. A murit pentru ca terrierul, pierdut de stapanii lui acum mai bine de 500 de ani, a ajuns acasa la stapanii sai. Care l-au spalat. Pentru ca era murdar.

2 Responses to “Dan, Puricele”

  1. Radu spune:

    Un alt atac la adresa lui Puric. Nu va este rusine?

  2. logosfera spune:

    Nu, Dan Puric e un atac la adresa bunului simt.
    Asta e doar un contra-atac.

Lasa un comentariu