Open your eyes, free your mind

Pentru ca poate

Nicolas Cage a jucat in filmul „8mm” rolul unui detectiv pus de vaduva unui milionar sa ancheteze originea unei misterioase casete „snuff” prezenta in seiful bogatanului. Detectivul descopera ca milionarul, prin intermediul avocatului, platise realizarea filmului ce continea uciderea unei tinere fete. In final detectivul il intreaba pe avocat de ce milionarul a facut aceasta fapta odioasa. Raspunsul a fost sec: „Pentru ca a putut!”.

Acesta este raspunsul si atunci cand ne intrebam de ce Statul ofera avantaje unora din membri societatii in timp ce-i pune pe altii sa plateasca factura. Pentru ca poate. Puterea corupe, iar cea mai puternica entitate din societate este… Statul. Pentru ca viata bate filmul, atunci cand Statul da rateuri sau face o boacana milioane de oameni au de suferit, nu doar cativa cum se intampla atunci cand unul din noi calca stramb.

Ce s-ar fi intamplat daca Statul nu ar fi avut posibilitatea sa opreasca din salariu contributia la fondul de pensii? Deloc surprinzator, astazi n-ar fi putut reduce pensiile. Ce s-ar fi intamplat daca Statul n-ar fi avut posibilitatea sa angajeze o armata de 1.400.000 de functionari pentru a-si desfasura activitatea? Deloc surprinzator, astazi n-ar fi putut reduce salariile a 1.400.000 de oameni si nici sa dea afara 450.000 de oameni. Dar Statul face asta pentru ca poate.

Argumentul etatistilor si socialistilor, mai mult sau mai putin bine intentionati, este ca omul, daca n-ar fi constrans sa economiseasca din timp pentru pensie, n-ar face-o si, aproape toti pensionarii, ar ajunge boschetari. Las la o parte faptul ca omenirea a supravietuit mult si bine si fara un sistem de pensii. Bunicii mei au murit cu pensii aproape inexistente fiind ingrijiti de copii si nepoti in ultimii ani ai vietii cand si-au pierdut capacitatea de a munci. Paradoxal este ca desi taranii sunt principala categorie de mila carora plang socialistii si etatistii (pensionarii de la orase avand de obicei posibilitatea sa-si vanda proprietatea si sa se mute in localitati mai ieftine) tocmai acestia sunt cei care raman activi pana la varste foarte inaintate si sunt cei care supravietuiesc prin propriile eforturi. Adica sistemul esueaza tocmai pentru cei care nevoie mai mare de el.

Teoria jocurilor este un alt contra-argument pentru demagogia etatistilor si socialistilor. Echilibrul Nash, arata ca, atat timp cat regulile jocului economic/social sunt cunoscute sau predictibile, economia/societatea va atinge echilibrul. Atat timp cat indivizii stiu ca ii asteapta o lunga perioada fara venituri, vor economisi. Nu toti, e adevarat, insa suficienti de multi astfel incat cei care ajung la varsta de 65 de ani sa nu se transforme in saraci infometati organizati in bande care sa-i atace pe cei care au inca salarii. Chiar si daca asta ar fi intentia unora, ceilalti, constienti de noua regula a jocului ar contra-ataca prin organizarea de firme de protectie. Asta daca statul nu ar fi in stare sa faca singurul lucru care-i justifica existenta: protejarea dreptului de proprietate.

Nu exista alta justificare rationala pentru drepturi in afara proprietatii. Proprietatea este singura confera drepturi, iar fiecare teorie economica incearca sa defineasca intr-un fel sau altul ce inseamna proprietatea. Dreptul la educatie gratuita vine din ideea (mai degraba iluzia) ca sistemul de invatamant este in proprietatea poporului. Dreptul la asistenta medicala gratuita porneste de la aceeasi iluzie. Realitatea e ca aceste „drepturi” reprezinta doar reformularea abila si demagogica a unui contract la care nu putem renunta. Contractul stipuleaza pe langa dreptul cetateanului de a avea acces la anumite facilitati si obligatia de a plati pentru ele. Este cu totul altceva decat, spre exemplu, dreptul meu la propria viata (eu pot oricand decide daca mai vreau sa ma bucur de viata, sa am sau nu grija de sanatate) care nu are nici un fel de obligatii atasate.

Statul a distrus sistemul de invatamant pentru ca poate. Pentru ca noi i-am conferit aceasta posibilitate cand am vrut invatamant gratuit. Iar profesorii au dat posibilitatea Statului sa-i batjocoreasca cu salarii de mizerie atunci cand au cerut locuri de munca sigure. La fel s-a intamplat cu sistemul medical si cu sistemul de pensii. La fel si cu economia in general. Statul a distrus-o pentru ca poate.

„Democrația nu e folositoare decât în măsura în care îi face pe lideri nefolositori” – Karl Popper

Lasa un comentariu