Open your eyes, free your mind

Andrei Plesu recunoaste ineptia religiei… altora

Cel mai recent articol al domnului Andrei Plesu, intitulat „Training„, imi provoaca sentimente contradictorii.

Imi place pentru ca Andrei Plesu face misto de o religie, religia „dezvoltarii personale”. Evident, nu tot ce intra sub umbrela „dezvoltarii personale” este o religie caci unele parti ale acestui domeniu sunt chiar sustinute de studii stiintifice si nu doar de experientele persoanale ale unor indivizi care nu spun nimic ci doar fac spectacol. Ca in orice religie exista profeti, denumiti „traineri” sau „coacheri”, exista texte sacre care nu spun nimic pentru cei din exterior dar sunt pline de invataminte pentru cei din interior. Ca in orice religie trebuie sa treci niste probe in fata „trainerului” ca sa primesti atestatul de membru al grupului (anafura „trainer-only”). Ca si in religie, esti la „training” pentru ca-ti lipseste ceva, nu ti-ai realizat potentialul tau uman si, in loc sa fii printre cei bogati (sfintii religiei) esti doar un om obisnuit (pacatos „by default”).

Am spus ca articolul imi provoaca sentimente contradictorii pentru ca, se pare, Plesu stie sa recunoasca ineptia religiilor, are la indemana ocaua cu care sa le masoare, dar prefera sa n-o faca atunci cand vine vorba de religia nationala. Iar asta ma deranjeaza pentru ca asta l-ar putea trece pe Plesu din categoria celor cu probleme de logica in categoria „viermilor in sutana”, a celor care stiu ca vorbesc prostii dar prefera s-o faca. Spre deosebire de un vierme in sutana obisnuit care castiga bani de pe urma predicilor inepte Andrei Plesu nu are nimic de castigat de pe urma prelegerilor vadit pro-religie. Sau poate e o decizie de „marketing”; stie ca auditoriul roman este crestin-ortodox (rar mergatoriu la biserica, dar asta nu conteaza) si gadila orgoliul acestuia care-l va rasplati prin cumpararea cartilor.

Ramane in continuare surprinzator cum un om poate face „fun” de faptul ca, intr-o carte care nu e DEX-ul, se spune ca „„Respectuos“ e cineva care „manifestă o atitudine de stimă, consideraţie şi preţuire faţă de cineva sau ceva“” si in acelasi timp sa ia in serios cartea care, desi nu este capodopera absurditatii, spune ca „Treimea e Unul” si ca „un monstru sadic e cel mai iubitor parinte„.

Lasa un comentariu