Open your eyes, free your mind

Evangheliile dupa Stan Lee

Intr-un post anterior am incercat sa demonstrez ca Spiderman exista folosind dovezi anectodice precum cele invocate de credinciosi. 2 credinciosi au incercat sa demonstreze ca este foarte usor sa demonstrezi ca Spiderman nu exista.

Unul dintre ei crede ca este suficient ca autorul benzilor desenate sa vina si sa spuna ca totul e o lucrare de fictiune, iar celalalt invoca istoricitatea personajului Isus. Am vazut ca acest aspect este invocat foarte frecvent de crestini. In mod gresit.

In primul rand ca dovezile istorice privind existenta lui Isus sunt foarte fragile. De fapt exista un singur pasaj scris de Iosefus Flavius (născut în 37 d. Hr.) – istoric evreu – care scrie:

Cam în timpul acesta s-a ridicat Isus , un om înţelept dacă este corect să-l numim om , deoarece el era un făcător de lucruri minunate , un aşa învăţător încât oamenii primeau adevărul cu plăcere . El a atras la el pe mulţi evrei cât şi pe mulţi dintre neamuri . El era Hristosul , şi atunci când Pilat , la sugestia fruntaşilor noştri , l-a condamnat la moarte de cruce , cei care l-au iubit de la început nu l-au părăsit , căci el li s-a arătat viu din nou a treia zi ; după cum profeţii divini proorociseră aceste lucruri şi alte mii de lucruri minunate despre el . Şi gruparea creştinilor , numiţi astfel după numele lui , nu s-au stins până azi .

Crestinii pretind ca scrierea dateaza din deceniul 8 (desi mai degraba din deceniul 10) insa exista argumente solide impotriva autenticitatii lui. Merita sa mentionez 2 aspecte:

  1. cea mai recenta dovada pentru citatul lui Josephus dateaza din anul 324. Cu toate acestea un crestin pe nume Origen in anul 240 nu a facut referire la acest pasaj desi cunostea opera lui Josephus.
  2. este interesant ca Eusebius (parintele istoriei crestinismului), prima sursa ce mentioneaza pasajul lui Josephus este un episcop care-l cam pupa in fund pe Constantin cel Mare, ucigasul propriilor copii. Si dintr-o simpla coincindenta scrierea lui Eusebius apare in aceeasi perioada in care Constantin se declara crestin. Chiar un discipol de-al lui Eusebius (Socrates Scholasticus) il considera mai interesat de ridicarea in slavi a imparatului decat de prezentarea faptelor istorice. De altfel, Eusebius, considera in „Praeparatio Evangelica” ca uneori minciuna este necesara pentru a convinge „prostimea” de un adevar.

Chiar daca acceptam ca pasajul lui Flavius este 100% adevarat el nu contribuie cu nimic la pretentiile religiei crestine privind existenta lui Isus. Revenind la exemplul cu Spiderman sa ne imaginam ca in punem mana pe un ziar din 1955 in care ni se spune ca intr-un desert in care americanii testasera bomba nucleara un student pe nume Peter Parker este muscat de un paianjen. In aceasta situatie se impun cateva intrebari:

  1. Ar privi cineva benzile desenate cu Spiderman drept „evanghelii” ale vietii lui Peter Parker?
  2. Ar considera cineva ziarul respectiv drept o dovada a existentei istorice a lui Spiderman?

La ambele intrebari exista oameni care ar raspunde cu „DA”. Ce conditii ar trebui sa indeplineasca acei oameni pentru a raspunde cu „DA” la ambele intrebari de mai sus?

5 Responses to “Evangheliile dupa Stan Lee”

  1. sorin spune:

    Nu pot totusi sa ma opresc . E un articol mult mai matur. Vezi ai accente de secularizare dar vezi tu postmoderni prefera un fel de both sided manner of view al tau e bun dar one side only deci este tiranic cladit. Reducerea la absurd este o tehnica matematica de eficenta maxima in ipostezele nerezolvabile dar nu este per se ci prin constructii argumentate folosite de logica prin observatie in cazul asta istorica. A sustine ce totusi are urme ca nu e vizibil e absurd.

  2. sorin spune:

    Hai ca-ti adaug si raspuns la intrebariile, ” retorice”, Da spiderman exista in istoria umanitati in domeniul de benzi desenate din ani 50 fiind un personaj alterego al personajului principal Peter Parker. El nu are o evanghelie ci este ocult prin manifestare dar nu face miracole ci este o aparitie spontana intr-o posibila natura proprie fictiuni acesteia. Latura de epistemiologie legata de Spiderman este deci din fantezia lui stan lee. Constructia estetica folosesti exagerari in relatie directa cu fenomene reale ale lumi in care noi avem elemente comune de senzatie. Are elemente profetice? Nu. Are elemente prevestitoare? Da. descrie posibilitati de mutatie si evolutie tehnico-stiintifica in domeniile tehno biologice gen bionica etc. Deci Spiderman este un personaj fictiv demonologic adica zeu tiranic, benefic, care se manifesta ca raspuns divin in anihilarea unor fenomene aberante sociale. Dezvoltat inspre anarhhie adica pe linia politica republicana. POt sa fii aparut ca exagerare a personajului folcloric varcolac care nu este creditat cu valoare mesianica.

  3. sorin spune:

    Iubesc mult cunoasterea. I-ti multumesc ca mi-ai deschis ochii, te-am gasit intr-un moment in care aveam nevoie sa mai vad o data Lumina. Ramai cu bine pentru totdeauna. Asta e un Adio. Drumul meu mi-e clar. I-ti multumesc.

  4. logosfera spune:

    Sunt de acord ca Spiderman exista in istoria umanitatii exact in aceeasi masura in care si Prometeu exista in istoria umanitatii sau in masura in care Capitanul Jean Luc Picard exista in istoria umanitatii, si anume, ca personaj de fictiune.

    Elementele comune de senzatie sunt disponibile amandurora insa in primul articol aratam ca in cazul in care elementele de senzatie sunt altele (nepotul meu nu stie istoria aparitiei lui Spiderman) datele problemei sunt altele. Iar cum Stan Lee a declarat ca este autorul „mitului Spiderman” concluzionam ca este doar un mit. In privinta lui Isus, Dumnezeu este singurul care ar putea sa uniformizeze elementele de senzatie (o revelatie universala?). Putem fabula despre motivele pentru care nu o face insa, din punct de vedere practic, nu exista nici o diferenta intre un zeu care nu vrea sa niveleze diferentele de senzatie, un zeu care nu poate sa le niveleze si un zeu care nu exista. Trebuie sa facem deci un pas inapoi si sa analizam critic revelatia ca metoda a cunoasterii.

  5. sorin spune:

    Esti prea bun . I-ti raspund. Un zeu care nu poate sa niveleze senzatiile este cazul satanei. poate sa lase senzatii dar nu poate sa le autonomoizeze. Adica demon ce tot scriu io pe acolo. Un zeu care nu exista este cazul omului poate avea chip Dumnezesc prin restaurare nu prin sine. Ideea asta a influentat miscarile orientale de acum 5000 6000 de ani in urma ca o reminiscenta si asa au aparut Budisti , yoghini etc. ei sunt o ssursa a revelatiiei lui mahomed si a curentului bahai. Un zeu care nu vrea este insasi Sfanta treime pe care poporul ales al lui moise o venera pentru ca vezi tu Fiul este de dinainte de timpuri si peste sfarsitul timpului.Pentru ca ei nu l-au primit pe mesia aici e toata discordia dar primi crestini erau in mare parte de oorigine evreiasaca . Te rog sa fii riguros cui termeni iudeo crestinism e paradoxal adica crestini nu cred iudaic si iudaici nu cred cretineste si crestinsm , care? adica Biserica sau proteste impotriva ei sau ideologii filosofice sau deja se anuleaza multe principii. Si aici am venit acasa . Fa studiul ala critic folosid both sided arguments si o sa vezi si tu echilibru . Acum sper ca ai inchis contul disputei si ti-am mai zis esti tare destept fa ceva cu asta de care sa nu-ti para rau.

Lasa un comentariu