Sfantul Eusebiu: Parintele istoriei bisericii mincinoase

…sau parintele istoriei mincinoase a bisericii? … sau parintele mincinos al istoriei bisericii? Distinctii nesemnificative.

Acum ceva timp am aflat de la Alex Curbet despre cele 2 dovezi “istorice” a existentei lui Isus a fost pe Pamant. De fapt e una singura, celebrul paragraf al lui Iosefus Flavius:

„Cam în timpul acesta s-a ridicat Isus , un om înţelept dacă este corect să-l numim om , deoarece el era un făcător de lucruri minunate , un aşa învăţător încât oamenii primeau adevărul cu plăcere . El a atras la el pe mulţi evrei cât şi pe mulţi dintre neamuri . El era Hristosul , şi atunci când Pilat , la sugestia fruntaşilor noştri , l-a condamnat la moarte de cruce , cei care l-au iubit de la început nu l-au părăsit , căci el li s-a arătat viu din nou a treia zi ; după cum profeţii divini proorociseră aceste lucruri şi alte mii de lucruri minunate despre el . Şi gruparea creştinilor , numiţi astfel după numele lui , nu s-au stins până azi .” (Antichităţi , XVIII.33 )

Celebrul pasaj se presupune ca ar fi fost scris la 40 de ani de la moartea presupusului Isus. De ce spun “se presupune”? Pentru ca, desi opera lui Flavius, trebuie sa fi fost scrisa in perioada respectiva (Flavius s-a nascut in 37) nu exista manuscrisul original. Din pagina wikipedia dedicat pasajului flavian in care este mentionat Isus aflam ca exista numeroase argumente impotriva autenticitatii pasajului si doar cateva in favoarea autenticitatii partiale (!!!).

Unul din argumente impotriva autenticitatii este faptul ca in scrierile lui Origen, un teolog crestin, nu exista mentiuni cu privire la pasajul lui Flavius desi opera acestuia ii era cunoscuta. Daca opera lui Flavius ar fi continut un pasaj de o asemenea importanta cu privire la existenta lui Isus, Origen ar fi gasit de cuviinta s-o mentioneze. Astfel, cea mai vechi inscriptie cu privire Isus nu este scrisa de Flavius in jurul anului 70 ci abia in 324 si apartine lui Eusebiu din Caesarea, considerat parintele istoriei Bisericii. Ce este si mai interesant este ca Eusebiu a scris acest pasaj in 324 mult dupa ce Imparatul Constatin, ucigasul propriilor copii, isi manifestase “interesul” fata de religia crestina. Unii istorici afirma ca exista asemanari de stil intre pasajul lui Flavius si scrierile lui Eusebiu astfel incat exista dubii ca acest pasaj a fost scris cu adevarat de Flavius.

Cum nu ma pricep sa analizez diferentele stilistice intre 2 texte am sa aduc cateva probe in sustinerea ideii ca Eusebiu nu poate fi considerat o sursa de incredere:

1. Spre sfarsitul vietii Eusebiu a inceput o lucrare intitulata viata lui Constantin despre care Socrates Scholasticus, continuatorul operei spune urmatoarele: “De asemenea, in scrierile asupra vietii lui Constantin, acelasi autor a tratat superficial problemele legate de Arius, fiind mai interesat de stilul retoric al lucrarii si de laudele aduse imparatului decat de acuratetea descrierii faptelor”
2. In Cartea 12 din “Preparatio Evanghelica“, capitolul XXXI, spune urmatoarele “Astfel ca va fi necesar ca, uneori, sa fie utilizata minciuna ca remediu pentru cei ce necesita acest tratament” si ca “Acum veti fi gasind in Scripturile Iudaice mii de pasaje cu privire la Dumnezeu in care este prezentat ca fiind gelos, sau adormit, sau manios sau subiectul oricaror alte pasiuni umane, pasaje care au fost adoptate in beneficiul celor care au nevoie de acest mod de instruire.”

Da, insusi parintele istoriei Bisericii afirma ca minciuna este acceptabila si ca trebuie folosita uneori, spre binele populatiei ignorante. Probabil ca intentiile sale au fost nobile (desi pupincurismul manifestat fata de Constantin ma face sa ma indoiesc de asta) dar consecintele raman: opera lui Eusebiu nu prezinta incredere.

Pentru un crestin apar noi intrebari care trebuie sa-si gaseasca raspunsul:

1. Care este cu adevarat prima inscriptie autentica cu privire la existenta lui Isus?
2. Daca Sfintii Parinti au mintit cu privire la autenticitatea unor documente cu privire la ce altceva au mai mintit? In ce masura mai poate exista incredere oarba (cea pe care o solicita unele denominatii) in adevarul spuselor Sfintilor Parinti?
3. Daca crestinii primelor secole au avut nevoie de falsificari pentru a-si justifica credinta de ce nu exista mai multa intelegere fata de cei ce nu accepta apelul la traditie? Nu devine necredinta cel putin justificata, daca nu chiar indreptatita?
4. Daca Eusebiu a considerat ca minciuna este necesara pentru ca tu, crestinule, esti incapabil sa gandesti singur si ca ai nevoie de o anumita metoda de instructaj pentru a intelege ca trebuie sa te comporti intr-un anume fel (ex: sa ai un comportament etic, sa dai bani bisericilor) nu este de datorita ta sa fii sceptic cu privire la tot ceea ce vine dinspre Biserica sau sa accepti ca Eusebiu a avut dreptate?

Alte articole similare:

1. Sfantul Arsenie Boca Tortionarul
2. Sfantul Pavel, un homosexual reprimat?
3. Sfantul Arsenie Boca Tortionarul (2)
4. Nici catolicii nu cred in Sfantul Duh