Open your eyes, free your mind

Evanghelia indiferentei

Într-un articol anterior afirmam că ideologia creştină stimulează indiferenţa oamenilor la suferinţele semenilor. Justificam această teorie prin faptul că acceptarea unei pedepse infinite pentru producerea unui rău limitat este o normă (a se citi dogmă) creştină.

Teoria îmi este confirmată de o creştină care la întrebarea „Cum se explică suferinţa animalelor în contextul existenţei zeului biblic?” răspunde halucinant:

Suferinţa animalelor… nu sunt de acord ca animalele suferă în natură. Animalele fac ceea ce trebuie pentru a supravieţui. Ce face omul cu animalele… ei bine, asta e altă poveste.

Toată creaţia a fost făcută de Dumneyeu cu un scop. Unele animale au fost create ca pradă pentru altele, ca să le ţină în viaţă. Altele au fost create ca predatori, pentru controlul populaţiei.

Sincer, mă aşteptam ca prima scuză invocată pentru justificarea acestei suferinţe să fie păcatul originar. Biblia spune ca înainte de cădere animalele erau vegetariene. Asta îmi confirmă (de parcă mai era nevoie) teoria ignoranţei creştinilor. Toată suferinţa animalelor se datorează lui Adam. Ce simplu ar fi fost acest răspuns. Şi în acord cu textul bibliei.

Dar nu, creştinul trebuie să nege pur şi simplu conceptul de suferinţă animală pentru ca el să-şi păstreze confortul psihic şi să nu dea ochii cu realitatea. În fond, motivul pentru care acceptă promisiunea iluzorie a Raiului este acelaşi: propriul confort psihic şi evitarea realităţii.

Dogmele creştinismului stimulează indiferenţa, iar creştinii care fac fapte bune o fac în ciuda Bibliei şi nu datorită ei.

One Response to “Evanghelia indiferentei”

  1. Messa spune:

    Crestinii predispusi catre a face bine sunt cei care au sanse mai mari sa devina sceptici… pentru ca o persoana empatica nu poate intelege in niciun fel, de exemplu, cum a fost posibil ca insusi Dumnezeu sa ordone uciderea de oameni nevinovati, inclusiv copii, in nenumarate pasaje din Biblie… si, cand eul este in contradictie cu dogma, apar intrebarile si, dupa ele, o fireasca revolta.

Lasa un comentariu